Supremaţia lui Isus

„Pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu, Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” Filipeni 2:10, 11

În faţa tuturor locuitorilor pământului şi ai cerului adunaţi, are loc încoronarea finală a Fiului lui Dumnezeu. Iar acum, învestit cu maiestate şi putere supremă, Regele regilor rosteşte sentinţa asupra acelor ce au dus viaţă de rebeli împotriva guvernării Sale şi execută dreptatea asupra celor ce au călcat Legea Lui şi au apăsat şi prigonit pe poporul Său… Când ochii Domnului Isus se îndreaptă asupra nelegiuiţilor, ei devin conştienţi de fiecare păcat pe care l-au săvârşit cândva…

Deasupra tronului se arată crucea şi ca într-un film apar scenele ispitirii lui Adam şi ale căderii în păcat, cât şi treptele succesive ale marelui plan al mântuirii…

Întreaga lume a păcătoşilor stă acum la bara de judecată a lui Dumnezeu sub învinuirea de înaltă trădare faţă de guvernământul Domnului. Ei n-au pe nimeni care să pledeze pentru ei; ei sunt fără scuză şi sentinţa morţii eterne este rostită pentru ei. Acum văd cu toţii că plata păcatului nu este o plăcută independenţă şi viaţă veşnică, ci este robie, ruină şi moarte…

Satan pare paralizat când priveşte mărirea şi maiestatea Domnului Hristos; El care odată fusese heruvim acoperitor îşi aduce aminte de unde a căzut. El, care a fost serafim strălucitor „fiu al zorilor”, cât de schimbat şi cât de degradat se vede acum…!”

Satan vede că răzvrătirea provocată de el cu bună ştiinţă, l-a făcut nevrednic şi nepotrivit pentru cer. El şi-a format puterile sale pentru împotrivire şi luptă contra lui Dumnezeu, curăţenia pacea şi armonia din ceruri ar fi pentru el suprema tortură. Acuzaţiile sale împotriva bunătăţii şi dreptăţii lui Dumnezeu sunt acum reduse la tăcere. Învinuirea şi reproşul pe care el se silise să le arunce asupra lui Dumnezeu se întorc cu toată greutatea asupra lui. Şi acum Satan se pleacă la pământ şi mărturiseşte că sentinţa pronunţată de Dumnezeu este dreaptă… Având în vedere toate faptele mari ale luptei milenare, întregul univers, atât cei credincioşi, cât şi cei răzvrătiţi, recunosc şi declară în deplin acord: „Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Sfinţilor.” Apocalipsa 15:3. ³¹