Timpul, o comoară prețioasă

„Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” (Romami 13:12).

Dacă dorim ca în final să beneficiem de răsplala celor drepţi, noi trebuie să valorificăm timpul nostru de probă. Clipele sunt mult mai preţioase decât aurul…

Venirea Domnului se apropie. Nu avem decât puţin timp pentru a ne pregăti. Dacă ocaziile preţioase sunt neglijate, aceasta va duce la o pierzare veşnică. Noi avem nevoie de o strânsă legătură cu Dumnezeu. Nu suntem în siguranţă nici măcar o clipă dacă nu suntem conduşi şi stăpâniţi de Duhul Sfânt…

Lunile trec cu repeziciune. În curând acest an, cu bagajul său de rapoarte va fi socotit alături de cei trecuţi. Preţioasele luni care au mai rămas să fie dedicate unei lucrări serioase şi din inimă pentru Suveranul nostru. Am putea noi să vedem un raport amănunţit asupra felului în care ne-am petrecut lunile care deja au trecut? Şi dacă da, ceea ce vom vedea ne va mulţumi? Scoateţi toate faptele de pe urma cărora nu a beneficiat nimeni şi veți vedea cât de puţin rămâne ca să dovedească un serviciu bucuros înfăptuit pentru slava lui Dumnezeu! Raportul acesta nu este alarmant? Câte ore preţioase au fost irosite în plăceri egoiste! De câte ori pentru a ne mulţumi pe noi înşine, nu am neglijat ocaziile de a lucra pentru Hristos!

Viaţa cu privilegiile şi ocaziile ei minunate, în curând se va sfârşi. Timpul pentru desăvârşirea caracterului va fi trecut. Dacă păcatele noastre nu sunt mărturisite acum cu căinţă şi şterse cu sângele Mielului, ele vor rămâne în cartea mare a cerului şi va trebui să ne confruntăm cu ele în ziua ce va urma…

Viaţa este scurtă. Lucrurile acestei lumi trebuie să piară odată cu folosirea lor. Să fim înţelepţi şi să zidim pentru veşnicie. Noi nu ne putem permite să irosim clipele noastre preţioase sau să ne angajăm în lucrări care ne aglomerează şi care nu vor produce nicio roadă pentru veşnicie. Timpul dedicat până acum inactivităţii, neseriozităţii, activităţilor lumeşti, să fie folosit pentru a dobândi cunoştinţe din Scripturi, pentru a ne înfrumuseţa viaţa şi pentru a binecuvânta şi înnobila viaţa şi caracterul altora. Această lucrare va primi aprobarea lui Dumnezeu şi va câştiga pentru noi cereasca binecuvântare de: „Bine ai lucrat”. (RH. 15 iunie 1886).