Bucuria în serviciile umile

„Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9:6 p.p.).

Nu are importanţă care este poziţia noastră sau cât de mărginite ne sunt aptitudinile, noi trebuie să facem o lucrare pentru Suveranul nostru. Calităţile noastre se dezvoltă şi se maturizează prin exerciţiu. Cu adevărul lui Dumnezeu radiind în inimă, nu putem fi indolenţi. Fericirea pe care o vom experimenta, lucrând pentru Dumnezeu, va compensa fiecare efort chiar în viaţa aceasta. Numai acei care au experimentat fericirea care rezultă în urma efortului tăgăduirii de sine în serviciul lui Hristos, pot vorbi despre aceasta pe înţeles. Este într-adevăr o bucurie atât de curată, atât de adâncă, încât limbajul nu o poate exprima.

„… În zilele trecătoare ale vieţii Este de înfăptuit o lucrare deosebită, desemnată ţie; Poate că ea este de un caracter foarte umil sau poate Să fie astfel încât să necesite exercitarea celor mai înalte puteri, Dar nimeni din jurul tău nu-ţi poate face lucrarea. „Ce vrei să faci?” Cu sinceritate Faţă de slava Măntuitorului, lucrează pentru El; Iluminat în orice clipă din înălţimi; Sileşte-te să glorifici pe Dumnezeu în fiecare faptă, Fără să laşi ca vreun gând pentru sine Să umbrească strălucirea vieții”…

În timp ce suntem angajaţi în preocupările noastre zilnice, noi putem să avem pe Hristos cu noi. Oriunde suntem, ori în ce am fi angajaţi, noi putem să fim înălţaţi cu adevărat, deoarece suntem uniţi cu Hristos. Putem să ne îndeplinim modestele noastre îndatoriri de zi cu zi, înnobilaţi şi sfinţiţi prin asigurarea dragostei lui Dumnezeu. Lucrând din principiu în cele mai modeste profesii, lucrarea noastră va fi astfel investită cu demnitate; conştientizarea faptului că noi suntem cu adevărat slujitori ai lui Hristos, va da o trăsătură mai înaltă de caracter, îndatoririlor noastre zilnice – întotdeauna bucuroşi, răbdători, iertători şi amabili…

Dacă eşti văzut a fi ferm în principii, fără frică atunci când e vorba de obligaţii, zelos în a căuta să ilustrezi pe Hristos în activitatea zilnică, totuşi umilit, modest, amabil şi gingaş, răbdător şi iertător, gata de a suferi şi a ierta jigniri, atunci tu vei fi o epistolă vie, cunoscută şi citită de toţi oamenii. (Letter 9, 1873).