Ajutându-ne unii pe alții

„Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10).

În planul Domnului, fiinţele omeneşti au fost făcute astfel încât să aibă nevoie unul de celălalt. Dacă toţi ar face tot ce pot mai mult pentru a-i ajuta pe acei care au nevoie de ajutorul lor, de compătimirea neegoistă şi de dragostea lor, ce lucrare binecuvântată s-ar putea face atunci. Dumnezeu a încredinţat fiecăruia talanţi. Aceşti talanţi trebuie folosiţi de către noi în a ne ajuta să umblăm pe cărarea cea strâmtă. În această lucrare fiecare este pus în legătură cu celălalt şi toţi sunt uniţi cu Hristos. Printr-o servire neegoistă noi ne perfecţionăm şi ne înmulţim talanţii.

Membrii bisericii lui Dumnezeu de pe acest pământ, sunt ca diferitele părţi ale unei maşini, toţi strâns legaţi unul de celălalt şi toţi strâns legaţi şi dependenţi de un unic mare centru. Trebuie să existe unitate în diversitate. Niciun membru al bisericii lui Hristos nu poate lucra cu succes, atunci când este singur, desprins de ceilalţi… Toţi trebuie să-şi folosească capacităţile încredinţate în serviciul Său, ca toţi să poată sluji pentru perfecţiunea întregului. Fiecare trebuie să lucreze sub supravegherea lui Dumnezeu.

Prin minunata unire, realizată în Hristos, a divinităţii cu omenescul, noi suntem asiguraţi că putem deveni părtaşi ai naturii divine, chiar în această lume. Hristos s-a pus chezaş pentru a conlucra cu acei cărora El le-a încredinţat talanţii. El S-a pus chezaş pentru a ne pregăti să fim colaboratorii Săi. El ne va ajuta să-I urmăm exemplul făcând binele şi refuzând să facem răul. Noi trebuie să fim canale consacrate prin care curge dragostea lui Hristos către acei care au nevoie de ajutor…

Hristos îşi trimite lumina către acei care păstrează ferestrele sufletului deschise spre cer. Sub influenţa Duhului Sfânt, ei conlucrează cu Dumnezeu. Acel care se apropie cel mai mult de supunerea faţă de Legea divină, va fi de cel mai mare folos pentru Dumnezeu. Acel care urmează pe Hristos, căutând bunătatea Lui, compasiunea Lui şi dragostea Lui pentru familia omenească, va fi acceptat de Dumnezeu ca un împreună lucrător cu El. Unul ca şi acesta nu se va mulţumi să rămână la un nivel coborât al spiritualităţii. El va ajunge mai sus şi mai sus.” (Letter 115, 1903).