Harul compătimirii

„Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.” (Romani 15:1).

Noi toţi avem nevoie de o compătimire mai curată, asemenea cu cea a lui Hristos, nu compătimire față de cei desăvârşiţi – ei nu au nevoie de ea – ci compătimire faţă de cei săraci şi suferinzi, faţă de sufletele care se luptă, dar care adesea cad în greşeli, păcătuind şi regretând, ispitiţi şi descurajaţi. Efectul harului este de a înmuia şi supune sufletul. Atunci toată această răceală de neapropiat este topită, supusă şi apare Hristos.

Dragostea de Dumnezeu, singură poate deschide şi lărgi inima, dând iubirii şi compătimirii o adâncime şi o înălţime de nemăsurat. Acei care iubesc pe Isus, vor iubi pe toţi copiii lui Dumnezeu. Simţământul neputinţelor şi imperfecţiunilor personale, va conduce pe om să privească în altă direcţie decât spre sine, să privească la Isus, iar dragostea Mântuitorului va zdrobi orice piedică rece şi fariseică, va izgoni toată asprimea şi egoismul, făcând să apară o armonie reciprocă a sufletelor, chiar între acelea care sunt opuse în temperament.

Bunătatea şi răbdarea lui Dumnezeu, dragostea Sa jertfitoare de Sine, faţă de oamenii păcătoşi, trebuie să conducă pe toţi acei care sesizează harul Său în a se manifesta asemenea Lui, în a acorda cu generozitate compătimirea altora. Minunatul exemplu al vieţii lui Hristos, gingăşia de neegalat cu care El a intrat în sentimentele sufletului oprimat, plângând cu cei care plângeau, bucurându-se cu toţi care se bucurau în dragostea Lui, trebuie să aibă o influenţă adâncă asupra caracterului tuturor acelora care iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui.

Ei vor acorda simpatia cu generozitate şi nu cu zgârcenie; prin cuvinte prietenoase şi fapte binevoitoare. Ei vor încerca să facă atât de uşoară calea, pentru picioarele obosite, precum ar dori să fie făcută pentru picioarele lor. Cum noi primim în fiecare zi şi în fiecare oră, binecuvântările lui Dumnezeu, noi nu putem face cu nimic mai puţin pentru a ne arăta mulţumirea, decât să avem un interes binevoitor şi neegoist în aceia pentru care a murit Hristos. Avem parte de binecuvântări? Da, avem. Ei bine, spune Hristos, daţi-le mai departe altora, nu numai la câţiva favoriţi, ci tuturor cu care veniţi în contact. Noi trebuie să dăm har pentru har. (Letter 78, 1894).