Uniți în Hristos

„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21).

Solemna şi serioasa rugăciune a lui Hristos… ajunge de-a lungul timpului până în zilele noastre. Ce poziţie este aceasta pentru omul decăzut, de a atinge prin ascultare – unirea cu Dumnezeu prin Isus Hristos! L-a ce înălţimi ni se permite să ne înălţăm dacă vom avea consideraţie faţă de premiul acordat! Noi trebuie să primim putere de la Dumnezeu pentru ca natura umană, aflată sub acţiunea divină, să poată să nu fie întotdeauna pervertită şi să nu fie întotdeauna sub influenţa coruptă şi stricăcioasă a păcatului. Natura omenească ajunge prin Isus Hristos în unire cu îngerii – da, în unire chiar cu măreţul Dumnezeu.” (MS., pg. 43, 1891).

Acei care sunt cu adevărat în legătură cu Dumnezeu nu vor putea ajunge în duşmănie unul cu celălalt… Duhul Său care domneşte în inimile lor, va aduce armonie, dragoste şi unitate. Opusul acestei lucrări se găseşte în copiii lui Satan; există între ei o permanentă contradicţie. Lupta, invidia şi gelozia sunt elementele conducătoare. Trăsătura caracteristică a creştinului este blândeţea lui Hristos. Bunăvoinţa, bunătatea, mila şi dragostea care îşi au izvorul în Nemărginita Înţelepciune, sunt în opoziţie cu roadele nesfinte ale inimii care nu este în armonie cu Isus Hristos… În unitate există tărie. În dezbinare se găseşte slăbiciune şi înfrângere. (MS., pg. 2, 1881).

Cel mai convingător argument pe care-l putem prezenta lumii, în favoarea soliei lui Hristos, se află în unitatea desăvârşită… Puterea noastră de a salva suflete este desăvârşită… Puterea de a salva suflete este proporţională cu unitatea noastră cu Hristos. (MS., pg. 88, 1905).

Dacă ajungem etalonul desăvârşirii, trăsăturile noastre de caracter vor fi modelate în armonie cu voinţa lui Hristos. Atunci vom sta împreună, în Hristos, în locurile cereşti. Fraţii vor lucra împreună, fără vreun gând de conflict. Dacă se zăboveşte asupra deosebirilor mărunte, aceasta va duce la fapte care vor distruge întovărăşirea creştină… Să continuăm a ne apropia de Dumnezeu şi El se va apropia de noi. Apoi într-o strânsă unire, vom ajunge sus la El. Bisericile vor fi ca grădini ale lui Dumnezeu, cultivate de El. Poporul lui Dumnezeu va fi format din copaci ai neprihănirii, plantaţi de Domnul şi udaţi de râul vieţii.” (Letter 141, 1902).