Timpul verii cu Dumnezeu

„Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.” (Cântarea cântărilor 2:11, 12).

În această dimineaţă minunată, toată natura apare înviorată şi încântătoare. Pământul şi-a pus pe el hainele verzi ale verii şi zâmbeşte într-un farmec aproape Edenic.

Eu cred că bucuria pe care o avem la venirea verii este sporită prin aducerea aminte a lungilor luni reci de iarnă şi pe de altă parte, speranţa verii ne ajută să răbdăm cu mai multă bucurie, domnia iernii. Dacă am permite minţilor noastre să se oprească asupra aridităţii şi pustiirii cu care împăratul gheţii ne înconjoară, am ajunge foarte nefericiţi; dar fiind mai înţelepţi decât atât, noi privim înainte anticipând anotimpul primăverii care urmează să vină şi să aducă înapoi păsările cântătoare, să trezească florile adormite, să îmbrace pământul în hainele lui verzi, umplând atmosfera cu lumină, miresme şi cântece.

Şederea creştinului în această lume poate fi comparată în mod potrivit cu lunga iarnă rece. Aici avem parte de încercări, necazuri, dezamăgiri, dar noi nu trebuie să permitem minţii noastre să se oprească asupra lor. Să privim mai bine înainte cu credinţă şi nădejde la vara ce urmează, când vom fi primiţi în căminul nostru Edenic, unde totul este lumină şi bucurie, unde totul este pace şi dragoste.

Dacă creştinul nu ar fi trecut niciodată prin furtunile nenorocirilor acestei lumi, dacă inima sa nu ar fi fost niciodată înghiţită de descurajări sau apăsată de frică, atunci cu greu ar şti să aprecieze cerul. Nu vom fi dezamăgiţi – deşi adesea îngrijoraţi, necăjiţi şi cu inimile îndurerate – iarna nu ţine veşnic. Vara plină de pace, bucurie şi veşnică veselie va veni în curând. Atunci, Hristos va locui cu noi şi ne va conduce spre izvoare de apă vie şi va şterge orice lacrimă din ochii noştri. (Letter 13, 1875).

Să nu lăsaţi ceva… care să vă împiedice de a face o lucrare temeinică pentru veşnicie… Nu vor mai fi vânturi reci, nici nori de iarnă, ci o vară veşnică. Va fi lumină pentru intelect, dragoste dăinuitoare şi sinceritate. Va fi sănătate şi nemurire, vigoare pentru orice facultate a minţii. Orice supărare şi durere vor fi îndepărtate pe vecie. (Letter 4, 1885).