Biruința asupra tuturor dușmanilor

„Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnereu, prin platoşa neprihănirii de jur împrejur.” (2 Corinteni 6:7 engl.).

Prin veacurile de întuneric moral, de-a lungul secolelor de lupte şi persecuţie, biserica lui Hristos a fost o cetate aşezată pe un munte înalt. De la o epocă la alta, din generaţie în generaţie, până în timpul prezent, doctrinele curate ale Bibliei au fost dezvăluite în cadrul ei. Biserica lui Hristos, slăbită şi nedesăvârşită, aşa cum poate să apară, este singurul lucru de pe pământ asupra căruia El revarsă în mod deosebit atenţia şi dragostea Sa. Biserica este amfiteatrul harului Său în care El îşi găseşte plăcerea de a experimenta mila asupra inimilor omeneşti.

Biserica este fortăreaţa lui Dumnezeu, cetatea Sa de refugiu, pe care El o deţine într-o lume revoltată. Orice trădare a adevărurilor ei sfinte este o trădare a Aceluia care a cumpărat-o cu sângele preţios al singurului Său Fiu născut. Pe parcursul istoriei lumii, sufletele credincioase au format biserica de pe pământ…

Astăzi ca şi în trecut, tot cerul urmăreşte să vadă progresul bisericii în adevărata ştiinţă a mântuirii… Hristos ne cheamă să intrăm pe cărarea îngustă în care fiecare pas înseamnă tăgăduire de sine. El ne cheamă să ne ridicăm la nivelul adevărului veşnic şi să ne luptăm, da, să ne luptăm cu seriozitate pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna…

Pe măsură ce ne apropiem de timpul… când puterea înşelătoare a lui Satan va fi atât de mare, încât dacă ar fi cu putinţă ar înşela chiar şi pe cei aleşi, puterea noastră de discernământ trebuie ascuţită printr-o iluminare divină, pentru ca noi să nu rămânem în necunoştinţă de înşelăciunile lui Satan. Toată visteria cerului se află la dispoziţia noastră în lucrarea de pregătire a căii Domnului.” (ST. 1 martie 1910).

Scopul lui Dumnezeu este ca biserica Sa să progreseze, întotdeauna, în curăţie şi cunoştinţă, din lumină în lumină, din slavă în slavă. (RH. 4 decembrie 1900).

Speranţa noastră nu este în om, ci în Dumnezeul cel viu. Cu o deplină asigurare a credinţei, noi putem să aşteptăm ca El să-Şi unească Atotputernicia Sa cu eforturile instrumentelor omeneşti, pentru slava Numelui Său. Îmbrăcaţi cu armura neprihănirii Sale, noi putem câştiga biruinţa asupra tuturor duşmanilor. (PR., pg. 11).