„Cine este aproapele meu?”

„Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10).

O viață de creştin se va descoperi prin gânduri de creştin, prin vorbe de creştin şi printr-o comportare de creştin, în Hristos locuieşte plinătatea divină a caracterului. În Hristos vom duce la îndeplinire lucrările Sale. În Hristos vom înţelege îndatoririle noastre obligatorii şi cuprinzătoare faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri… Există multe legături care ne unesc cu semenii noştri, cu omenirea şi cu Dumnezeu, iar aceste relaţii sunt solemne prin marea responsabilitate pe care le implică. (Letter 13a, 1879).

Atâta timp cât suntem în această lume, noi trebuie să fim legaţi unul de celălalt. Omenescul este împletit şi strâns legat de omenesc. Ca şi creştini, noi suntem mădulare unii altora… Domnul ne numeşte drept fiii şi fiicele Sale şi ne cheamă ca prieteni ai Săi să ne ajutăm unul pe altul. Aceasta trebuie să fie o parte a lucrării noastre practice de creştini.

„Cine este aproapele meu?”… El este chiar acela care are nevoie cel mai mult de ajutor. Fratele tău, bolnav sufleteşte, are nevoie de tine aşa cum ai avut şi tu nevoie de el. El are nevoie de experienţa unuia care a fost tot aşa de slab, cum este el şi care poate compătimi cu el şi-l poate ajuta. Chiar cunoaşterea propriei sale slăbiciuni îi foloseşte unuia ca să poată ajuta pe altul, în slăbiciunile sale.

Să nu lăsaţi coardele compătimirii, care ar trebui să fie gata de a vibra la cea mai mică atingere, să fie reci ca metalul, îngheţate, aşa cum au fost, neînstare de a ajuta acolo unde este nevoie de ajutor. (Letter 117, 1899).

Căutaţi să ajutaţi, să întăriţi, să binecuvântaţi pe acei cu care vă asociaţi. Domnul va fi plin de milă faţă de acei care exersează gingăşia umilă şi compătimirea faţă de alţii. Noi trebuie să realizăm că suntem în şcoala lui Hristos, nu pentru a învăţa cum să ne apreciem pe noi înşine, nici cum să ne conducem astfel încât să primimim onoare de la oameni, ci pentru a învăţa blândeţea lui Hristos. Eul şi egoismul vor lupta întotdeauna pentru supremaţie. Trebuie să avem o luptă cu noi înşine pentru ca eul să nu aibă victoria; prin Hristos noi putem triumfa; prin Hristos putem birui.” (Letter 13a, 1879).