„Fiți sfinți, căci Eu sunt.” (1 Petru 1:16)
Cu puterile noastre limitate, trebuie să fim tot așa de sfinți în sfera noastră cum este Dumnezeu în sfera Sa. (Review and Herald, 1 noiembrie 1892)
Dumnezeu așteaptă de la noi să ne clădim caracterul în armonie cu Modelul pus înaintea noastră. Trebuie să punem cărămidă peste cărămidă, adăugând har după har, descoperind care ne sunt părțile slabe și corectându-le în armonie cu îndrumările date. Când se observă o crăpătură în zidul unei case, știm atunci că ceva nu este în ordine. Or, în clădirea caracterului nostru se văd adesea crăpături. Dacă aceste defecte nu sunt remediate, casa se va prăbuși atunci când furtuna încercărilor va bate peste ea.
Dumnezeu ne dă tărie, rațiune și timp ca să ne construim caractere pe care să poată pune sigiliul Său aprobator. El dorește ca fiecare copil al Său să-și clădească un caracter nobil, făcând fapte curate, nobile, pentru ca, în final, El să poată prezenta o structură simetrică, un templu plăcut, onorat atât de om, cât și de Dumnezeu.
În zidirea caracterelor noastre trebuie să clădim pe Hristos. El este temelia sigură – o temelie ce nu poate fi niciodată clătinată. Furtuna ispitelor și a încercărilor nu poate mișca clădirea care este fixata în Stânca Veacurilor. Cel ce dorește să devină o clădire frumoasă pentru Dumnezeu trebuie să cultive fiecare putere a ființei sale. Numai prin folosirea corectă a talentelor se poate dezvolta armonios caracterul. Astfel, noi punem în temelie ceea ce este reprezentat în Cuvânt ca aur, argint, pietre prețioase – materiale care vor rezista încercării focului purificator al lui Dumnezeu. (Îndrumarea copilului, pp. 165–166)
Sfințenia este (…) o supunere totală a voinței noastre lui Dumnezeu; este trăirea prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; este împlinirea voii Tatălui nostru ceresc; este încrederea în Dumnezeu în timp de încercare, în întuneric, dar și în lumină; este umblarea prin credință, nu prin vedere; este sprijinirea pe Dumnezeu cu o încredere neclintită și rămânerea în dragostea Lui. (Faptele apostolilor, p. 51)