„Ascultați de mai-marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.” (Evrei 13:17)
Sunt unii tineri și unele tinere care nu au nicio metodă în îndeplinirea sarcinilor. Deși sunt întotdeauna ocupați, rezultatele lor sunt puține. Au idei greșite cu privire la muncă și consideră că muncesc din greu, pe când, dacă ar aplica o metodă în activitatea lor și s-ar concentra în mod inteligent la ceea ce au de făcut, ar realiza mult mai mult într-un timp mult mai scurt. Pierzând vremea cu lucruri de mică importanță, se trezesc în lipsă de timp, încurcați și confuzi atunci când sunt chemați să se ocupe de acele îndatoriri care sunt mai esențiale. (…) În împrejurări ca acestea, în care tinerii și tinerele fac asemenea greșeli în disciplina lor de viață, ar fi păcat să nu le dăm sfaturi și îndrumări.
Este extrem de delicat să le spui oamenilor greșelile lor. Cel ce mustră are toate șansele să descopere că cel mustrat mustește de mândrie și încăpățânare, iar voința îi este înveșmântată în sfidare și împotrivire. Cu toate acestea, trebuie să li se dea sfaturi și greșelile trebuie să le fie arătate. Tinerii să cultive un spirit de a se lăsa învățați, astfel încât să profite de eforturile celor ce caută să-i ajute. (…)
S-ar putea să avem impresia că trebuie să ne studiem inima și să descoperim acolo standardul cu care să ne punem în acord acțiunile; dar nu este așa. Aceasta nu ar face nimic altceva decât să deformeze în loc să reformeze. Lucrarea trebuie să înceapă în inimă, și apoi spiritul, cuvintele, expresia feței și acțiunile vieții vor arăta că a avut loc o schimbare. Cunoscându-L pe Hristos prin harul pe care El l-a dat din abundență, suntem schimbați. (…) În umilință, vom corecta orice greșeală și defect de caracter; pentru că Hristos locuiește în inimă, vom fi pregătiți pentru familia din ceruri. (Youth’s Instructor, 31 august 1893)