Articole
Pace în necazuri
„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7).
Isus a venit pe pământ nu numai pentru a fi Răscumpărătorul omului, ci şi marele său Model. El a avut o viată perfectă, supusă, cu caracter umil, curat şi credinţă umilă în Dumnezeu… El ne-a învăţat practic marea lecţie a încrederii liniştite, constante, şi de nezdruncinat în Tatăl nostru ceresc. El permite ispite, încercări şi necazuri asupra iubiţilor Săi. Acestea fac parte din providenţa Sa, sunt vizitatori ai milei, pentru a-i reîntoarce atunci când se abat din calea Sa, dându-le o mai adâncă înţelegere a prezenţei Sale şi a purtării Sale de grijă. Pacea care întrece priceperea nu este pentru cei care se retrag de la încercări, de la lupte şi de la negarea de sine…
Ochii lui Isus sunt asupra noastră în orice moment. Norii care intervin între suflet şi Soarele Neprihănirii sunt permişi în providenţa lui Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa noastră, de a ne agăţa de marea nădejde şi de promisiunile sigure care strălucesc, printre norii oricărei furtuni. Credinţa trebuie să crească prin conflict şi suferinţă. Trebuie să învăţăm fiecare lecţia suferinţei, să fim tari şi să nu ne cufundăm în slăbiuciune.
Este o mare bunătate din partea Tatălui nostru ceresc, când permite să fim puşi sub circumstanţe care micşorează atracţia noastră faţă de cele pământeşti şi ne conduc la afecţiunea pentru cele cereşti. De multe ori pierderea binecuvântărilor pământeşti ne învaţă mai mult decât posedarea lor. Când trecem prin probe şi chin nu este o dovadă că Isus nu ne iubeşte şi nu ne binecuvintează. Mielul milos al lui Dumnezeu are aceleaşi scopuri cu ai Lui, care suferă. El îi păzeşte în orice moment. El este obişnuit cu orice durere; El ştie orice sugestie a lui Satan şi orice îndoială ce torturează sufletul… El pledează în favoarea celui ispitit, a celui greşit, şi a celui slab în credinţă şi se sileşte să-l aducă în societatea Lui. Activitatea Sa este aceea de a-şi sfinţi poporul, de a-l curaţi, înnobila, purifica şi a le umple inimile de pace. Astfel îi pregăteşte pentru glorie, onoare şi viață veşnică, pentru o moştenire mai mare şi mai durabilă decât a oricărui prinţ de pe pământ. (RH. 12 august 1884).