Dumnezeu vorbește prin tăcere

„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 1:9).

Prin faptul că a permis ca Ioan să fie exilat în insula Patmos, Hristos şi-a plasat ucenicul într-o poziţie în care a putut primi cel mai preţios adevăr pentru iluminarea bisericilor. L-a dus în singurătate pentru ca urechea şi inima sa, să fie sfinţite pentru primirea acestui adevăr. Persecuţia din partea duşmanilor s-a transformat, pentru Ioan, într-un har. Patmos a fost făcut strălucitor prin gloria arătării Salvatorului trimis. Ce Sabat a fost acela pentru exilatul izolat!… Niciodată n-a mai învăţat el aşa de mult despre Isus. Niciodată n-a mai auzit el un aşa adevăr solemn!

Cel ce lucrează pentru Dumnezeu, de multe ori, priveşte activităţile vieţii ca esenţiale pentru progresul lucrării. Eul este amestecat cu tot ce se spune şi se face. Cel ce lucrează se uită la sine ca la o necesitate. Dumnezeu spune: „Acest suflet sărman a pierdut din vedere că Eu însumi îmi sunt de ajuns. Trebuie să-i trimit în inimă lumina şi puterea Mea de viaţă. Trebuie să-l pregătesc pentru a primi adevărul, ungându-I ochii cu alifie cerească. El vede prea multe lucruri. Ochiul lui nu priveşte spre Mine…”

Câteodată Domnul îşi croieşte drumul spre suflet printr-un proces dureros pentru om. El este constrâns să fortifice sufletul împotriva adorării eului şi a dependenţei de sine pentru ca lucrătorul să nu privească infirmităţile şi slăbiciunile naturii sale nesfinţite, drept virtuţi şi astfel să fie ruinat prin slăvirea eului.

Dacă acei ce pretind că au credinţă în marile adevăruri ale timpului prezent prin rugăciuni serioase şi prin exercitarea credinţei, s-ar plasa acolo unde este Isus, ar primi lumina la care râvnesc… Elocvenţa tăcerii înaintea lui Dumnezeu este, de asemenea, esenţială. Dacă mintea este ţinută în continuă frământare, urechea nu poate auzi adevărul pe care Domnul l-ar comunica credincioşilor Săi. Hristos îndepărtează pe copiii Săi de la ceea ce le reţine atenţia, pentru ca ei să vadă slava Sa. (MS., pg. 94, 1897).