Împreună lucrător cu Dumnezeu

„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:9).

Omul nu poate fi tras spre cer. Trebuie ca el însuşi să fie „la vâsle” şi să muncească ca un împreună lucrător cu Dumnezeu. (Letter 135, 1897).

Dacă crezi că poţi lăsa vâslele şi totuşi să mergi contra curentului, greşeşti. Poţi învinge curentul numai dacă faci un efort serios, folosind vâslele cu toată puterea ta. Cât de mulți sunt acei care sunt aşa de slabi ca apa, deşi au o sursă de putere care niciodată nu poate fi înfrântă! Cerul este gata a ni se împărtăşi, ca să putem fi tari în Dumnezeu şi ca să putem ajunge la statura de oameni mari în Hristos Isus. Câţi dintre voi au progresat pe calea sfinţeniei în anul care a trecut?… Cine a putut să câştige unele după altele, cunoştinţe preţioase, până la stârpirea invidiei, mândriei, răutăţii, geloziei şi a oricărei stări rele, ca astfel să rămână numai harul Spiritului?…

Dumnezeu ne va ajuta dacă apucăm ajutorul pe care El ni l-a pus la dispoziţie. „… afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia 27:5). Aceasta este o promisiune binecuvântată. De multe ori când eram descurajată şi aproape în disperare am venit la Domnul cu această promisiune… Şi cum m-am lăsat sprijinită pe puterea lui Dumnezeu am găsit o pace care întrece înţelegerea. (MS. 1, 1869).

Există două mari forţe care lucrează la salvarea sufletului uman. Se cere cooperarea omului cu factorul divin – influenţa divină şi o credinţă tare, vie, lucrătoare. Numai în felul acesta factorul uman poate să devină împreună lucrător cu Dumnezeu. Domnul nu susţine în niciunul dintre noi credulitatea stupidă, oarbă. El nu dispreţuieşte înţelegerea umană, ci departe de El aceasta. El cheamă voinţa umană să fie adusă în legătură cu armonia divină. El cheamă ingeniozitatea minţii umane, exercitarea activă a tactului şi priceperii, în căutarea adevărului, aşa cum este El în Isus… Suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. (Letter 109, 1893).