Semănând sămânța adevărului

„Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.” (Eclesiastul 11:6).

Dacă ne pretindem copii ai lui Dumnezeu, avem o solemnă obligaţie de a căuta şi salva pe cei pierduţi. Dumnezeu vrea să te întovărăşeşti cu credincioşi şi necredincioşi, cu scopul de a-i ajuta pe toţi spre o mai completă cunoaştere a adevărului. Apropie-te de acei pe care crezi că-i poţi ajuta: apoi după ce intri în conversaţie cu ei, nu vorbi despre nimicuri şi prostii, ci spune-le despre lucrurile preţioase ale lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu vor produce impresii asupra minţii, dacă în Spiritul lui Hristos cauţi să ajungi la suflet şi să-l ajuţi. (MS. 81, 1909).

Oriunde ai fi lasă lumina ta să lumineze. Înmânează ziare şi broşuri acelora cu care te întovărăşeşti când călătoreşti în maşină. Eşti în vizită sau conversezi cu vecinii tăi, valorifică fiecare ocazie pentru a spune un cuvânt la vreme potrivită… Trebuie să cultivăm bunătatea şi amabilitatea în întovărăşirile cu acei pe care-i întâlnim. Să ne silim întotdeauna să prezentăm adevărul într-un mod simplu. Acest adevăr înseamnă viaţă, viaţă eternă celui ce o primeşte. De aceea preocupă-te să treci cu uşurinţă şi curtoazie de la subiecte trecătoare la cele spirituale şi veşnice. Mergând pe drum sau stând la margine de drum ai putea arunca sămânţa adevărului, în vreo inimă (CH. 4351). Este ce fac pentru Stăpânul nostru! Sunt suflete care prin influenţa noastră pot fi conduse la Hristos. Cine este gata să se angajeze la această muncă cu toată inima?…

„Al tău este secerişul. Dumnezeu singur, Vede sfârşitul a ceea ce s-a semănat. Dincolo de vederea noastră slabă şi întunecoasă Timpul secerişului este ascuns cu El. Deşi neuitată unde zace Sămânța generosului sacrificiu, Deşi pare aruncată în deşert, În cele din urmă va înflori şi va rodi.” (ST. 19 ianuarie 1882).