Creștinii sunt ca lumina soarelui

„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava răsare peste tine.” (Isaia 60:1).

Este privilegiul creştinului, acela de a se cupla cu izvorul luminii şi prin această legătură vie să devină lumina lumii. Urmaşii adevăraţi ai lui Hristos vor umbla în lumină aşa cum El este în lumină şi de aceea ei nu vor umbla pe un drum nesigur, poticnindu-se ca şi cum ar umbla în întuneric. Marele învăţător imprimă în ascultătorii Săi binecuvântările pe care ei le pot oferi lumii, reprezentate prin înălţarea soarelui de la răsărit, împrăştiind ceaţa şi umbrele întunericului… După zori urmează ziua. Soarele, poleind la început totul cu aur, colorând şi apoi glorificând cerurile cu strălucirea luminii sale, este un simbol al vieţii creştine. Aşa cum lumina soarelui este lumină, viaţă şi binecuvântare pentru toţi cei care trăiesc, tot aşa trebuie să fie creştinii, prin faptele lor bune; prin bucuria şi curajul lor să fie lumina lumii. Cum lumina soarelui împrăştie umbrele nopţii şi îşi revarsă strălucirea peste dealuri şi văi, tot aşa vor reflecta creştinii, Soarele Neprihănirii care străluceşte asupra lor.

În faţa vieţilor consecvente ale adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos, ignoranţa, superstiţia şi întunericul vor dispare aşa cum soarele împrăştie întunericul nopţii. În acelaşi fel, ucenicii lui Isus vor merge în locurile întunecate ale pământului, răspândind lumina adevărului până când calea celor din întuneric, va fi luminată de lumina adevărului. În ce contrast cu aceasta este viaţa pretinşilor copii ai lui Dumnezeu, care sunt ca sarea fără gust… Aceşti pretinşi creştini neluminaţi sunt umbre ale întunericului… Toţi pot deveni canale de lumină dacă se vor cupla cu Izvorul luminii. Ei pot da mai departe lumii, razele strălucitoare de lumină. Nimeni nu trebuie să întărească necredinţa vorbind despre lucrurile întunericului. Fiecare exprimare a îndoielii, întăreşte necredinţa. Fiecare gând şi cuvânt de speranţă, încurajare, lumină şi iubire, întăreşte credinţa şi fortifică sufletul pentru a rezista întunericului moral ce există în lume. (Letter 16, 1880).

Creştinii sunt o mireasmă de viaţă spre viaţă, căci Hristos locuieşte în inimile lor. Reflectând chipul Său, ei sunt copii ai luminii. (MS., pg. 33, 1892).