Prima dată lucrurile dintâi

„Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6:31).

Domnul vrea ca niciunul din noi să nu se încumete să nu-şi îngrijească sănătatea şi să nu facă nicio pregătire pentru a-şi asigura existența; dar când El vede că lumea atrage toate gândurile şi absoarbe toate afecţiunile, El vede că realităţile veşnice sunt pierdute din vedere. El vrea să îndrepte acest rău, care este lucrarea lui Satan. Mintea care trebuie antrenată la contemplarea elevată a lucrurilor veşnice, ajunge de rând, purtând chipul celor pământeşti. Isus vine să prezinte avantajele şi imaginea minunată a celor cereşti pentru ca atracţiile cereşti să devină familiare pentru gânduri, iar un muzeu de aducere aminte să fie împodobit cu tablouri de o frumuseţe cerească şi veşnică.

El vede camerele minţii pline cu acele lucruri care pângăresc. El pune pe Dumnezeu înaintea lor ca centru… El trece prin pieţe, unde totul este plin de activitate, de agitaţie şi de vociferările negustorilor. Lecţiile pe care El le dă în mijlocul mulţimii aglomerate, care se adună ca să audă cuvintele Sale, sunt o avertizare din cer, ca o trâmbiţă a lui Dumnezeu care să împrăştie farmecul iubirii nebune. „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8:36, 37).

Marele învăţător dă omului o imagine asupra lumii viitoare. El o aduce în câmpul vederii, cu posesiunile ei atractive… El prezintă adevăratele cerinţe ale lui Dumnezeu şi ale cerului. Dacă El poate să fixeze mintea asupra vieţii viitoare şi a binecuvântării ei, în comparaţie cu preocupările temporale ale acestei lumi, contrastul izbitor este adânc imprimat asupra minţii, absorbind inima, sufletul şi întreaga fiinţă. El îndepărtează astfel lucrurile vremelnice şi simţămintele de la partea afectivă unde ele avuseseră supremaţia şi le dă locul lor, în subordonare faţă de realităţile mai înalte şi veşnice. El înveseleşte viaţa cu cele mai înalte responsabilităţi. El arată omului că trebuie să trăiască pentru un scop, despărţindu-se de toate lucrurile lipsite de valoare ale vieţii. (MS., pg. 42, 1890).