Frumusețea asemănării cu Hristos

„Totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (Tit 2:10).

Oricine ia pe buze numele lui Hristos trebuie să facă cinste învăţăturii lui Hristos, Mântuitorul nostru, printr-o viaţă bine ordonată şi printr-o conversaţie evlavioasă, prin frumuseţea unui spirit blând şi liniştit… Având aceasta, veţi avea har atât înaintea lui Dumnezeu cât şi înaintea oamenilor.

Cuvintele pripite (rostite fără chibzuială) vor lovi sufletele, şi cele mai adânci răni sunt făcute asupra sufletului vorbitorului. Darul lui Hristos, podoaba unui spirit blând şi liniştit, este declarat cu autoritate de către Cel care nu poate face nicio greşeală, ca fiind de un mare preţ. Fiecare din noi trebuie să găsească valoarea lui pentru el însuşi, căutând s-o obţină de la Dumnezeu. Indiferent cum ne vor aprecia oamenii, dacă purtăm această podoabă avem semnul uceniciei lui Hristos. Suntem apreciaţi de Cel Prea Înalt; căci podoaba pe care o purtăm este de mare preţ în ochii Lui. Acest mărgăritar preţios trebuie căutat…

Asupra fiecărui suflet vor veni încercări care să-l provoace, care să-i stârnească mânia şi dacă nu suntem pe deplin sub controlul lui Dumnezeu, când vor veni aceste lucruri, veţi fi provocaţi. Dar blândeţea lui Hristos linişteşte spiritul tulburat, controlează limba şi aduce întreaga ființă în supunere faţă de Dumnezeu. În felul acesta învăţăm să suportăm dezaprobarea din partea altora. Vom fi greşit judecaţi, dar preţioasa podoabă a unui spirit blând şi liniştit, ne învaţă cum să suportăm şi cum să avem milă de acei care rostesc cuvinte pripite şi lipsite de înţelepciune. Expunerea oricărui spirit neplăcut va trezi cu siguranţă demonul mâniei în inimile neveghetoare. Mânia nesfântă nu trebuie întărită, ci înfrânată. Ea este o scânteie care provoacă focul naturii umane neîmblânzite. Evitaţi să rostiţi cuvinte care vor provoca ceartă. Mai bine suferiţi răul decât să faceţi răul. Dumnezeu cere fiecăruia dintre urmaşii Săi, ca atât cât este cu putinţă, să trăiască în pace cu toţi oamenii…

Noi trebuie să fim asemenea lui Hristos. Să facem tot posibilul ca vieţile noastre să fie ceea ce Hristos se aşteaptă ca ele să fie; pline de mireasma dragostei de Dumnezeu şi de aproapele nostru, pline de Însuşi Spiritul divin al lui Hristos, pline de aspiraţii sfinte către Dumnezeu, bogate în frumuseţea asemănării cu Hristos. (Letter 117, 1899).