Învață despre izvorul adevăratei fericiri

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6).

Prin neglijența lor de a exercita o restricţie corespunzătoare mulţi părinţi aduc o mare nenorocire asupra copiilor lor. Tinerii care sunt lăsaţi neîncetat să caute plăcerea în amuzamente şi satisfacţii egoiste, nu sunt fericiţi şi nu pot fi niciodată fericiţi atâta timp cât urmează acest curs. Taţi şi mame, învăţaţi pe copiii voştri că singura modalitate pentru a fi cu adevărat fericiţi, este de a iubi pe Dumnezeu şi a avea frică de El; întăriţi lecţia prin exemplul vostru. Lăsaţi-i să vadă că pacea lui Hristos stăpâneşte în inima voastră şi că iubirea Sa pătrunde viaţa voastră. (ST. 7 ianuarie 1889).

Vreţi voi să vă consacraţi inimile voastre lui Dumnezeu, ca să puteţi exercita o influenţă sfinţitoare asupra copiilor voştri? Vreţi voi să-i despărţiţi pe ei de păcat şi de păcătoşi şi printr-o credinţă vie să-i legaţi de Dumnezeu? Lucrarea fiecărui părinte ar trebui să fie aceea de a cultiva în copiii lor tot ceea ce este bun, adevărat şi nobil. Datoria părinților este de a corecta greşelile copiilor lor şi de a le restrânge încăpăţânarea…

Faceţi din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza voastră în educaţia copiilor voştri având întotdeauna în vedere ceea ce este spre binele lor viitor. Mama poate acorda fetelor ei o educaţie cu neputinţă de evaluat pregătindu-le să poarte partea lor din poverile familiare. Tatăl poate da fiilor săi un capital de o valoare mai mare decât pământul sau aurul, învăţându-i să iubească activităţile folositoare, în loc de a căuta fericirea în amuzamente nefolositoare şi destrăbălare. Părinţi, acum este timpul să formaţi în copiii voştri, obiceiuri de hărnicie, încredere în ei înşişi, stăpânire de sine, de a cultiva economia şi tactul în afaceri. Acum este timpul să-i învăţaţi amabilitatea şi bunăvoinţa faţă de semenii lor şi reverenţa şi iubirea faţă de Dumnezeu… Căminul trebuie să fie cel mai însorit şi atractiv loc de pe pământ; şi el poate fi făcut astfel prin cuvinte plăcute şi fapte bune, spunând totul şi aderând cu tărie la ceea ce este drept…

Să nu reţinem nimic de la Acel care Şi-a dat viaţa Sa preţioasă pentru noi. Taţi şi mame, aduceţi la El pe copiii voştri în prospeţimea şi înmugurirea tinereţii şi închinaţi-i în slujba Sa. (S.T. 7 ianuarie 1889).