Marile rezervoare ale lui Dumnezeu

„Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca Tu să fi făcut pământul şi lumea adică din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu.” (Psalmii 90:2 engl.).

Tatăl nostru ceresc ne-a asigurat dovezi ale măreţiei şi maiestății Sale. În mod deosebit se evidenţiază aceasta într-un grad atât de minunat în aceste regiuni muntoase (scris în Europa)… Decorul variat din munţii cei falnici şi înălţimile stâncoase, defileele adânci dintre munţi cu pâraiele lor repezi şi gălăgioase aducând apele ce se scurg de pe versanţii de deasupra… clipocitul apelor ce se sparg lovindu-se de stânci, pulverizându-se într-o ceaţă fină ca un val, toate acestea împreună acordă acestui decor o minunăţie surprinzătoare…

Munţii conţin comori de binecuvântări pe care Creatorul le acordă locuitorilor pământului. Diversitatea scoarţei pământeşti prin munţi, câmpii şi văi descoperă înţelepciunea şi puterea marelui Maestru Lucrător. Şi acei care ar vrea să îndepărteze de pe pământul nostru stâncile şi munţii, defileele sălbatice, pâraiele vijelioase şi gălăgioase şi prăpăstiile – dovedesc că simţurile lor sunt prea mărginite pentru a înţelege maiestatea lui Dumnezeu…

Dumnezeu, marele Arhitect a zidit aceşti munţi înalţi şi influenţa lor asupra climei este o binecuvântare pentru lumea noastră. Ei scot din nori belşug de umezeală. Lanţurile muntoase sunt marile rezervoare ale lui Dumnezeu pentru a alimenta oceanele cu apă. Ei constituie sursa izvoarelor, pârâiaşelor, pârâurilor, cât şi a râurilor. Ei primesc sub formă de ploaie sau ninsoare vaporii cu care este încărcată atmosfera şi îi transmite câmpiilor înfierbântate de mai jos.

Noi trebuie să privim munţii neregulaţi ai pământului ca izvoare a lui Dumnezeu de binecuvântări, de unde curg apele pentru a satisface nevoile tuturor creaturilor vii. Ori de câte ori privesc munţii, eu simt recunoştinţă faţă de Dumnezeu…

Tot ceea ce ne înconjoară ne învaţă de la o zi la alta lecţii despre dragostea Tatălui nostru, despre puterea Sa şi despre legile Sale care guvernează în cer şi pe pământ. (MS., pg. 62, 1886).