Felul în care trebuie privite lucrurile

„În cele din urmă, fraţilor, să vă gândiţi la aceste lucruri, la tot ce este adevărat, la tot ce este vednic de cinste, la tot ce este drept, la tot ce este curat, la tot ce este vrednic de iubit, la tot ce este vrednic de primit, la orice virtute şi laudă.” (Filipeni 4:8 engl.).

Atâta timp cât Satan are putere să lucreze asupra minţilor omeneşti care nu sunt baricadate cu Duhul Sfânt, va exista un conflict serios şi neînduplecat între bine şi râu, iar răul se va manifesta chiar printre acei care pretind că sunt copii ai lui Dumnezeu…

Nu avem niciun motiv (nicio raţiune) pentru a ne opri privirile asupra a ceea ce este greşit, pentru a ne mâhni şi a ne plânge, pentru a pierde timpul preţios şi ocaziile plângându-ne de greşelile altora… Oare nu ar fi mai pe placul lui Dumnezeu să luăm o poziţie nepărtinitoare şi să vedem câte suflete slujesc lui Dumnezeu şi rezistă ispitei slăvindu-L cu talentele, mijloacele şi intelectul lor? Nu ar fi mai bine să luăm în considerare minunata putere, făcătoare de minuni a lui Dumnezeu care transformă pe sărmanii păcătoşi degradaţi, care erau plini de poluare morală în aşa fel încât ei au ajuns schimbaţi până la asemănarea cu Hristos în caracter?…

Să ne întoarcem privirile de la a vedea imperfecţiunile celor ce sunt în biserică dar care nu au asemănarea cu Hristos. Noi nu vom fi făcuţi responsabili din cauza faptului că acei care fac o atât de înaltă mărturisire, nu posedă virtuţi corespunzătoare. Să mulţumim lui Dumnezeu că avem privilegiul să ne întoarcem privirile de la aceşti creştini defectuoşi şi să privim asupra celor ce sunt cu adevărat devotaţi, care sunt împlinitori ai Cuvântului şi care poartă în viaţă şi caracter chipul Divinităţii. Şi deasupra tuturor lucrurilor, să mulţumim lui Dumnezeu că avem privilegiul să privim asupra lui Hristos, modelul desăvârşit…

Tot ceea ce ne face să vedem slăbiciunea omenească are în scopul lui Dumnezeu, rolul de a ne ajuta să privim la El şi în niciun caz să ne punem încrederea în om sau să acceptăm armele fireşti… Noi suntem schimbaţi după chipul a ceea ce contemplăm. Cât de important este atunci să ne deschidem inimile faţă de lucrurile care sunt adevărate, vrednice de iubit şi primit! (Letter 63, 1893).