„Nu se mânie”

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău.” (1 Corinteni 13:4, 5).

Mulţi au o intensă sensibilitate, nesfinţită care-i păstrează neîncetat în alertă din cauza unor cuvinte, unor priviri sau unor fapte pe care ei le pot interpreta ca o lipsă de respect şi apreciere. Toate acestea trebuie biruite. Fiecare trebuie să înainteze în frica de Dumnezeu, făcând tot ceea ce pot mai bine fără a fi tulburaţi de laude sau ofensaţi de dezaprobare, slujind lui Dumnezeu cu râvnă şi învăţând a acorda cea mai favorabilă interpretare asupra a tot ceea ce poate părea jignitor în alţii. (MS., pg. 24, 1887).

Ne putem aştepta la răspândirea de zvonuri false despre noi; dar dacă urmăm o cale dreaptă, dacă rămânem indiferenţi faţă de aceste lucruri, atunci şi alţii vor fi tot indiferenţi. Să lăsăm ca Dumnezeu să poarte de grijă de reputaţia noastră… Calomnia poate fi contrazisă prin felul nostru de vieţuire; ea nu poate fi combătută prin cuvinte de indignare. Marea noastră grijă să fie aceea de a lucra în frica de Dumnezeu şi să dovedim prin comportarea noastră că aceste zvonuri sunt false. Niciunul din acestea nu ne pot vătăma caracterele atât de mult ca eul nostru. Pomul slab şi casa înclinată au nevoie permanent de a fi proptite. Când ne arătăm prea îngrijoraţi pentru apărarea reputaţiei noastre împotriva atacurilor din afară, dăm impresia că ea nu este fără vină înaintea lui Dumnezeu şi are nevoie permanentă de susţinere. (3 CB., pg. 1160, 1161).

Nu se cuvine din partea acelora de la care Isus are atât de mult de suportat din cauza greşelilor şi a perversităţii lor, să fie întotdeauna atenţi la neglijare (desconsiderare) şi la jigniri reale sau închipuite… Inima care este plină de acea dragoste care nu se gândeşte la rău, nu va fi la pândă pentru a nota orice lipsă de atenţie, de amabilitate, sau orice cuvânt aspru răstit faţă de el. Voinţa lui Dumnezeu este ca dragostea Sa să-i închidă ochii, urechile şi inima faţă de toate aceste provocări şi faţă de toate sugestiile cu care Satan ar dori să-l umple. Există o nobilă maiestate în tăcerea aceluia care este expus la bănuieli rele sau la răniri din partea altora. A fi stăpân pe propriu-ţi spirit înseamnă a fi mai tare decât împăraţii şi cuceritorii. (3 CB., pg. 1160).