Te-a făcut religia mai bun?

„Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.” (1 Petru 2:12).

Tot ceea ce avem în inimă se va descoperi în caracter şi va exercita o influenţă asupra tuturor celor cu care ne asociem. Cuvintele noastre, faptele noastre sunt o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte. Iar la judecată vom fi aduşi față în faţă cu acei pe care i-am fi putut ajuta pe cărări drepte şi sigure prin cuvinte alese, prin sfaturi dacă am fi avut o legătură zilnică cu Dumnezeu şi un interes viu şi stăruitor pentru salvarea sufletelor lor. (MS. nedatat, pg. 73).

Creştinul nu trebuie să fie mulţumit dacă este doar un activ om de afaceri. El nu trebuie să fie atât de absorbit de afacerile lumeşti încât să nu prea aibă un moment disponibil sau un gând pentru recreaţie sau amiciţie, pentru binele altora, pentru cultivarea minţii sau pentru propăşirea sufletului. Energia şi sârguinţa în afaceri sunt lăudabile, dar acestea nu trebuie să ne conducă la a neglija acea iubire faţă de Dumnezeu şi oameni, pe care Biblia o prescrie…

Comportarea noastră în problemele vremelnice conduita noastră unul faţă de altul este comentată de alţii cu ascuţime şi severitate. Ceea ce spunem în adunare nu are atât de mari consecinţe ca şi comportarea noastră în cercul familiei şi printre vecinii noştri. Cuvintele amabile, faptele cugetate, adevărata politeţe şi ospitalitatea, vor exercita o influenţă permanentă în favoarea religiei creştine.

Să nu lăsaţi pentru niciunul din noi să se nască mărturia: „Religia nu i-a făcut mai buni. Ei sunt tot aşa de îngăduitori faţă de sine ca cei din lume, sunt extraordinari de şmecheri în afaceri.” Toţi acei care aduc astfel de roade, îndepărtează pe oameni de la Isus în loc să-i apropie. Ei pun piedici în calea acelora pe care i-ar fi putut câştiga pentru Isus printr-o comportare consecventă. Este de datoria noastră ca şi creştini să dăm lumii o dovadă evidentă că ascultăm de marea poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, care este tot una cu regula de aur a Mântuitorului: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (ST. 12 ianuarie 1882).