Critica nu este lucarea nostră

„ Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Matei 7:1, 2).

Corpurile noastre se clădesc din ceea ce mâncăm şi bem; iar caracterul experienţelor noastre spirituale depinde de materialul cu care minţile noastre se hrănesc şi îl asimilează. Ocupându-se permanent cu greşelile şi imperfecţiunile altora, mulţi devin pesimişti religioşi… Acei care sunt atât de preocupaţi în a diseca cuvintele şi faptele altora, de a descoperi tot ce suferă obiecţii nu reuşesc să observe lucrurile bune şi plăcute. Ei nu se hrănesc cu hrana potrivită pentru a promova vitalitatea spirituală şi creşterea sănătoasă. (MS., pg. 4 a. 1893).

Domnul nu se bucură de poporul Său atunci când ei neglijează critica propriului lor suflet şi în loc de aceasta, critică pe alţii. Aceasta este lucrarea lui Satan. Atunci când faceţi această lucrare, aduceţi-vă aminte că duşmanul vă foloseşte ca mijloc de a ispiti pe alţii, cu scopul de a face ca acei care ar trebui să fie uniţi în armonie şi bucurie, zidindu-se unul pe altul în cea mai sfântă credinţă, să se lupte şi să murmure din cauză că altcineva păcătuieşte. Hristos nu te-a făcut un purtător de păcate. Tu nu-ţi poţi purta nici măcar păcatul tău. De aceea fii foarte atent să nu faci vreun reproş la adresa aproapelui tău. Dumnezeu vrea ca poporul Său să fie liber (de astfel de stări)… Oare nu ne vom aduce aminte că prin cuvintele ce le rostim putem vindeca sau răni? Nu ne vom aduce aminte că aşa cum judecăm şi noi vom fi judecaţi, care posibil să fi avut mult mai multe ocazii favorabile decât acei pe care îi judecăm?

Inimile noastre trebuie înmuiate spre gingăşie şi iubire unul faţă de altul. Ne putem critica pe noi înşine, atât de aspru cât dorim. Acela care, critică pe altul, dă dovadă că el este chiar acela care are nevoie de a se critica pe sine. Rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă arate ce trebuie să îndepărtaţi din voi pentru a putea vedea împărăţia lui Dumnezeu…

Există o coroană pentru cel care biruieşte. Voi o vreţi? Vreţi să alergaţi în cursă cu răbdare? Atunci nu căutaţi să găsiţi ceva de condamnat la aproapele vostru, ci priviţi direct la Isus Hristos. Contemplaţi puritatea Sa; veţi fi fascinaţi şi veţi reflecta asemănarea Sa. (GCB. 23 aprilie 1901).