Beneficiile ordinii și disciplinei

„Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.” (1 Corinteni 1:4, 5).

Este nevoie de a cultiva fiecare har pe care Isus l-a pus la dispoziţia noastră; pentru că numai acel har poate corecta defectele noastre; numai Hristos singur poate transforma caracterul. Şi Dumnezeu ar vrea ca noi să facem să se manifeste acest har, care a fost asigurat într-un atât de mare belşug, atât în lucrurile mici, cât şi în cele mari ale vieţii. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al rânduielii şi El doreşte ca în copiii Săi să fie dorinţa de a se supune rânduielii şi disciplinei Sale… Dacă tinerii şi-ar forma obiceiuri de ordine şi disciplină, atunci ei ar face progrese în ceea ce priveşte sănătatea, spiritul, memoria şi înclinaţiile.

Este de datoria fiecăruia de a acorda o atenţie deosebită unor reguli stricte în obiceiurile vieţii lor. Aceasta este spre propriul vostru bine, dragi tineri, atât din punct de vedere fizic, cât şi moral. Când vă sculaţi dimineaţa să ţineţi seama, atât cât este posibil de lucrarea pe care trebuie s-o înfăptuiţi în timpul zilei. Dacă este nevoie luaţi un carneţel în care să notaţi lucrurile care trebuie făcute şi fixaţi-vă un timp în care să vă faceţi lucrarea… Obiceiurile de a fi leneşi şi zăbavnici vă fac să lucraţi mult acolo unde ar trebui să terminaţi foarte repede. Dar dacă vreţi, voi puteţi birui aceste obiceiuri de zăboveală şi agitaţie. Exercitarea puterii voinţei, va face ca mâinile să se mişte cu abilitate…

Aceste probleme au fost privite ca lucruri mărunte şi aproape nevrednice de luat în seamă. Dar mulţi sunt înşelaţi în ceea ce priveşte importanţa acestor lucruri mici. Acestea sprijină cu tărie marele întreg. Dumnezeu nu priveşte nimic, din ceea ce aparţine de prosperitatea familiei omeneşti, ca neimportant. El a dat pe singurul Său Fiu născut, atât pentru trupul cât şi pentru sufletul nostru şi totul trebuie consacrat Lui … Adevăruri mari pot fi introduse prin lucrurile mici, religia practică trebuie să cuprindă îndatoririle obişnuite ale vieţii zilnice. Iar prin ducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri, voi vă formaţi caractere care vor trece prin proba judecăţii. Atunci, în orice poziţie aţi putea fi aşezaţi, oricare ar fi îndatoririle voastre, înfăptuiţi-le cu nobleţe şi credincioşie, realizând că întreg cerul priveşte lucrarea voastră.(YI. 28 ianuarie 1897).