O mică biserică în casă

„Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: “Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” (Marcu 5:19).

Intrând în legătură cu Hristos, omul renăscut nu face decât să se întoarcă la legătura pe care ar fi trebuit înainte, s-o aibă cu Dumnezeu…

El este un reprezentant al lui Hristos. Datoriile sale gravitează în jurul său, mai aproape şi mai departe. Prima sa datorie este faţă de copiii săi şi rudele apropiate. Nimic nu-l poate scuza pentru neglijarea cercului interior de dragul celui mai larg exterior. În ziua socotelii finale, taţi şi mame vor trebui să dea socoteală în ce priveşte copiii lor. Părinţii vor fi întrebaţi asupra a ceea ce au spus şi au făcut pentru a asigura salvarea sufletelor, pentru care şi-au luat răspunderea, aducându-i pe lume.

Taţi şi mame, vă lăsaţi, voi copiii, să crească în necurăţie şi păcat? Niciun mare bine făcut pentru alţii nu va şterge datoria pe care o ai faţă de Dumnezeu, prin grija pentru copiii tăi. Propăşirea spirituală a familiei tale este pe primul plan. Ia-ţi familia la crucea de pe Calvar, lucrând pentru ei, ca unul care va da socoteală.

Părinţii trebuie să caute să câştige colaborarea copiilor lor. Astfel, copiii pot deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. Sunt case care formează o mică biserică. Dragostea reciprocă leagă inimă de inimă şi unitatea care există între membrii familiei este cea mai eficientă predică care ar putea fi ţinută despre ceea ce înseamnă evlavia în practică. Ca părinţi credincioşi datoriei lor familiare prin înfrânare, corectare, sfat, îndemn, conducere, tatăl ca preot în familie, mama ca misionară, ei îndeplinesc misiunea încredinţată lor de Dumnezeu.

Îndeplinind cu conştiinciozitate datoria lor acasă, ei înmulţesc mijloacele pentru facerea de bine în afara familiei. Ei devin mai bine pregătiţi pentru a lucra în biserică. Instruindu-şi mica lor turmă cu modestie, legându-şi copiii de ei şi de Dumnezeu, părinţii devin împreună lucrători cu Dumnezeu. Membrii familiei, devin membri ai familiei împărăteşti de sus, copii ai Împăratului din ceruri. (MS. 56, 1899).