De ce să căutăm puncte slabe?

„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3).

Oh, cât de mult îngreunează mulţi viaţa de creştin! Ei merg pe cărarea îngustă şi plină de spini clătinându-se sub poveri impuse ca şi cum ar trebui să cârpească caracterele altora… Ei nu au experiementat pacea dulce a lui Hristos. Ei nu apucă ajutorul pe care Isus li-L oferă, ci se necăjesc neîncetat de presupusele greşeli ale altora şi trec cu vederea dovezile binecuvântate şi pline de bucurie a tot ceea ce este bun de-a lungul cărării lor.

De îndată ce ajunge cineva să posede o cunoştinţă vie şi care captivează tot legat de propria sa responsabilitate faţă de Dumnezeu şi legat de datoria faţă de semenii săi şi simte că influenţa sa ajunge până departe extinzându-se până în veşnicie, el nu va fi mulţumit cu un nivel coborât, nu va mai găsi greşeli şi nu va mai critica pe alţii. El va face din propria sa viaţă ceea ce ar vrea să fie viaţa altora, el va trăi numai în Hristos, depinzând total şi pe deplin de El pentru orice frumuseţe şi gingăşie de caracter. (Letter 42 a. 1878).

Noi trebuie să smulgem ca pe buruieni plângerile (nemulţumirile) şi găsirea de greşeli din gândurile noastre. Să nu continuăm să ţinem socoteală de niciun defect pe care-l putem observa… Dacă vrem să avem o privire corectă asupra lui Dumnezeu, noi trebuie să privim neîncetat lucrurile mari şi preţioase – nevinovăţia, slava, puterea, bunătatea, amabilitatea, afecţiunea, dragostea, pe care Dumnezeu le revarsă asupra noastră. Şi astfel privind, minţile noastre se vor fixa în aşa fel asupra acestor lucruri de interes veşnic încât nu vom avea nicio dorinţă de a găsi puncte slabe la alţii. (MS., pg. 153, 1907).

Gândiţi-vă la Domnul Isus, la meritele şi dragostea Sa, dar nu căutaţi să găsiţi defecte şi nu meditaţi la greşelile pe care alţii le-au făcut. Aduceţivă aminte de lucrurile vrednice de apreciere şi laudă din partea voastră; şi dacă sunteţi ageri în a descoperi greşeli în alţii, fiţi mult mai ageri în a recunoaşte ceea ce este bine şi apreciaţi binele. Dacă vă criticaţi pe voi înşivă puteţi găsi lucruri la care puteţi obiecta tot aşa ca la acelea pe care le vedeţi în alţii. Atunci să lucrăm neîncetat pentru a ne întări unii pe alţii în cea mai sfântă credinţă. (MS., pg. 151, 1898).