Cum să tratăm mânia

„Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbele 16:32).

Cum se bucură de mult Satan când poate aduce un suflet într-un foc „inofensiv” de supărare (furie)! O privire, un gest, tonul vorbirii poate fi înregistrat şi folosit ca săgeată a lui Satan pentru a răni şi otrăvi inima care este deschisă pentru a o primi. (2 CB., pg. 1020).

Când cineva lasă loc unui duh de furie, el este tot atât de mult intoxicat ca şi omul care începe să bea (băuturi alcoolice). (MS., pg. 6, 1893).

Hristos tratează furia ca pe o crimă… Cuvintele pătimaşe sunt o mireasmă de moarte spre moarte. Acela care le rosteşte nu conlucreză cu Dumnezeu la mântuirea semenilor săi. În cer această reţea păcătoasă (de cuvinte) este aşezată pe aceeaşi pagină cu înjurăturile ordinare. Atât timp cât este cultivată ura în suflet, acolo nu este nicio frântură din dragostea lui Dumnezeu. (Letter 102, 1901).

Când simţi că te cuprinde un duh de furie, apucă-te puternic de Isus Hristos prin credinţă. Nu rosti niciun cuvânt. Este periculos să rosteşti şi un singur cuvânt atunci când eşti furios, deoarece un torent de cuvinte pătimaşe îi va urma… Omul care dă loc nebuniei prin aceea că vorbeşte cuvinte pătimaşe, aduce mărturie mincinoasă, pentru că niciodată el nu este drept. El exagerează fiecare defect pe care crede că îl vede; el este prea orb şi neraţional pentru a fi convins de nebunia sa. El calcă poruncile lui Dumnezeu, iar imaginaţia sa este pervertită prin inspiraţia lui Satan. El nu ştie ce face. Orb şi surd, el permite lui Satan să preia conducerea şi să-l conducă oriunde doreşte. Atunci uşa este deschisă prin îmbrâncire, de răutate, invidie şi de bănuieli rele, iar biata victimă este purtată fără ajutor… Dar există speranţă în timpul în care proba persistă şi anume prin harul Domnului nostru Isus Hristos…

„Siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:14). Acesta este standardul după care trebuie să se silească orice creştin, nu prin propria sa abilitate naturală, ci prin harul dat lui de Isus Hristos. Să ne luptăm de a controla fiecare expresie nerăbdătoare şi arţăgoasă. (Letter 38, 1893).