„Un sistem al celei mai adevărate politeți”

„Şi fiți buni unii cu alții, miloşi, iertându-vă unii pe alţii chiar aşa cum v-a iertat şi pe voi Dumnezeu, de dragul lui Hristos.” (Efeseni 4:32 engl.).

Trebuie să învăţăm să atribuim cea mai bună ipoteză posibilă asupra comportamentului dubios al altora… Dacă întotdeauna bănuim ceva rău, suntem în pericol de a crea ceea ce ne permitem să bănuim … Nu putem înainta fără a avea câteodată simţămintele rănite şi caracterul încercat, dar ca şi creştini, noi trebuie să fim atât de răbdători, stăpâniţi, umili şi blânzi cum dorim să fie alţii. Oh, câte mii de fapte bune şi manifestări ale bunăvoinţei sunt, pe care le primim… şi le pierdem din minte aşa cum dispare roua la soare, în timp ce rănile reale sau închipuite lasă o impresie care este aproape imposibil a o şterge! Cel mai bun exemplu pe care-l putem da altora este de a fi noi înşine drepţi şi apoi să lăsăm reputaţia noastră şi pe noi înşine cu Dumnezeu şi să nu arătăm prea mare agitaţie la fiecare impresie greşită şi să nu prezentăm cazul nostru într-o lumină favorabilă …

Neglijarea de a cultiva consideraţie gingaşă şi îngăduinţă unul faţă de altul a cauzat neînţelegeri, neîncredere, critică şi dezbinare generală. Dumnezeu ne cheamă să părăsim acest mare păcat şi să încercăm să răspundem rugăciunii lui Hristos ca ucenicii Săi să poată fi una, aşa cum El este una cu Tatăl… Aceasta este lucrarea specială a lui Satan, de a cauza neînţelegere, … pentru ca lumea să fie privată de cea mai puternică mărturie pe care o pot da creştinii că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pentru a aduce în armonie minţile furtunoase, mândre, egoiste, geloase şi bigote…

Adevărul lui Dumnezeu nu este destinat numai pentru a se ocupa cu erori şi vicii… Adevărul este destinat pentru a sfinţi pe cel ce-l acceptă pentru a modela şi finisa întreaga fiinţă umană atât în exterior cât şi în interior prin aceea că umileşte mândria şi face inima dispusă de a fi amabilă, prietenoasă şi binevoitoare. Da, religia lui Hristos este un sistem al celei mai adevărate politeţi, iar triumful ei este complet, atunci când lumea poate privi la un popor care practică evlavia într-un front unit, credincioşi, dând pe faţă obiceiuri gingaşe ale sentimentelor, politeţe în comportament şi respect sincer pentru reputaţia tuturor celorlalţi. (Letter 25, 1870).