O puternică fortăreață a adevărului

„Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27).

Eu am o năzuinţă continuă pentru ca Hristos să ia chip înlăuntrul meu şi aceasta este nădejdea slavei. Doresc fierbinte să fiu înfrumuseţată în fiecare zi cu umilinţa şi blândeţea lui Hristos, crescând în harul şi cunoaşterea lui Isus Hristos până la statura plinătăţii de bărbat şi femeie în Hristos Isus. Prin harul dat mie de Isus Hristos, eu personal trebuie să-mi păstrez propriul suflet în stare de sănătate, păstrându-l ca pe un canal divin prin care să curgă spre lume harul Său, dragostea Sa, răbdarea şi umilinţa Sa. Aceasta este datoria mea şi a oricărui membru al bisericii care pretinde că este fiu sau fiică a lui Dumnezeu.

Domnul Isus a făcut din biserica Sa depozitarul adevărului sfânt. El a lăsat pe seama ei lucrarea de a duce la bun sfârşit scopurile şi planurile Sale de a salva sufletele pentru care El a manifestat un astfel de interes şi o iubire nemăsurată. Aşa cum este soarele pentru lumea noastră, aşa răsare în mijlocul întunericului moral, El – soarele Neprihănirii. El a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8:12). El a spus celor ce L-au urmat: „voi sunteţi lumina lumii”. (Matei 5:14)… Reflectând chipul lui Isus Hristos, prin frumuseţea şi sfinţenia caracterelor lor, prin continua lor tăgăduire de sine, prin depărtarea lor de toţi idolii mari sau mici, ei dovedesc că au învăţat în şcoala lui Hristos. Ei captează continuu spiritul iubirii şi îngăduinţei, al umilinţei şi amabilităţii şi stau ca reprezentanţi ai lui Hristos, ca o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni…

Umblând şi lucrând în lume, dar nu cele ale lumii, ei răspund prin caracterele lor rugăciunii lui Hristos: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.”’ (Ioan 17:15). Ei trebuie să stea ca fortăreaţă puternică a adevărului, lumina lor strălucind departe în întunericul moral al lumii. Domnul are o solie pentru ca străjerul de pe zidurile Sionului să o facă de cunoscut. Trâmbiţa nu trebuie să scoată niciun sunet nesigur. (MS., pg. 53, 1890).