Secretul mulțimirii (satisfacției)

„Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6).

Religia curată aduce pace, fericire, mulţumire; evlavia este de folos în viaţa aceasta şi în cea viitoare. (Letter 1b, 1873).

Acea nelinişte şi nemulţumire care sfârşeşte în teamă şi plângere este păcătoasă; dar nemulţumirea cuiva faţă de sine, care se sileşte spre un efort mai serios pentru perfecţionarea minţii, pentru un câmp mai larg de folosinţă, este vrednică de laudă. Această nemulţumire nu se sfârşeşte în dezamăgire, ci în strângere de forţe pentru un câmp mai înalt şi mai extins de folosinţă. Să fiţi întotdeauna echilibraţi prin neclintitele principii religioase şi printr-o conştiinţă sensibilă, având întotdeauna înaintea voastră frica de Dumnezeu şi cu siguranţă veţi prospera în a deveni potriviţi pentru o viaţă folositoare. (Letter 16, 1872).

Noi trebuie să trăim pentru lumea viitoare. Este atât de jalnic a trăi o viaţă fără ţintă la întâmplare. Noi vrem să avem un scop în viaţă, să trăim pentru o cauză. Dumnezeu ne ajută pe noi toţi să ne jertfim pe noi înşine să ne îngrijim mai puţin de noi, să uităm mai mult de noi şi de interesele noastre egoiste şi să facem binele nu pentru onoarea care ne aşteaptă s-o primim aici, ci pentru că aceasta este ţinta vieţii noastre şi corespunde sfârşitului existenţei noastre. Rugăciunea noastră zilnică să se înalţe la Dumnezeu pentru ca El să ne dezbrace de egoism…

Am văzut că acei care trăiesc cu un scop, căutând să facă bine şi să binecuvânteze pe semenii lor, să onoreze şi să slăvească pe Răscumpărătorul lor, sunt cei cu adevărat fericiţi de pe pământ în timp ce omul agitat, nemulţumit, care caută aceasta şi o probează şi pe aceea sperând să găsească fericirea, se plânge întotdeauna de dezamăgire. El este întotdeauna în lipsă, niciodată mulţumit, deoarece el trăieşie doar pentru sine. Lasă ca ţinta ta să fie aceea de a face bine, de a face partea ta în viaţă, cu credincioşie. (Letter 17, 1872).

Eşti doritor şi serios a creşte în har, căutând o înţelegere mai clară şi mai inteligentă a voinţei lui Dumnezeu cu privire la tine, ţinând cu seriozitate spre înălţimea premiului din faţa ta. Numai desăvârşirea creştină va câştiga hainele nepătate ale caracterului care îţi va da dreptul să stai înaintea tronului lui Dumnezeu, în mijlocul cetei spălate în sânge, purtând ramurile de finic ale biruinţei şi trimfului veşnic. (Letter 16, 1872).