Aduceri aminte de căminul nostru ceresc

„Tu, chiar Tu, eşti singur Domn; Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerului se închină înaintea Ta.” (Neemia 9:6 engl.).

Există frumuseţe în grandoarea impresionantă a văilor, în solemnele şi masivele stânci despicate; există maiestate, în munţii care se înalţă ca nişte turnuri părând a atinge cerurile. Există acei măreţi copaci cu frunzele lor delicat modelate; firele de iarbă, mugurii ce se deschid, plantele ce înfloresc, pădurile de copaci şi orice lucru viu. Ele toate îndreaptă mintea către marele şi viul Dumnezeu. Orice capacitate a fiinţei noastre dovedeşte că există un Dumnezeu viu şi că noi putem învăţa din cartea deschisă a naturii, cele mai preţioase lecţii legate de Domnul cerului.

În acest studiu, mintea se dezvoltă; ea este înălţată şi înnobilată, ajungând să dorească a şti mai mult despre Dumnezeu şi maiestatea Sa. În felul acesta deşteptăm în inimile noastre nu numai sentimente de reverenţă şi veneraţie, dar şi de iubire, credinţă, încredere şi o totală dependenţă de Acela de la care provine orice lucru bun. Aşa cum mă uit la lucrările Sale minunate şi văd dovezile puterii Sale, instinctiv întreb: „Ce este omul ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” (Psalmii 8:4).

Toată măreţia şi slava acestor lucruri minunate din casa lui Dumnezeu, pot fi apreciate la adevărata lor valoare, în minţile noastre, numai dacă le asociem cu Dumnezeu şi cu căminul viitor de fericire pe care El îl pregăteşte pentru acei ce îl iubesc… Dacă vorbim nestingheriţi despre alte ţări, de ce trebuie să fim rezervaţi în ceea ce priveşte patria noastră cerească şi căminul care nu a fost zidit de mâini, care stă veşnic în ceruri? Această patrie cerească are o mai mare însemnătate pentru noi decât orice altă cetate sau ţară de pe glob, de aceea trebuie să ne gândim şi să discutăm despre această patrie mai bună, patria cerească. Şi de ce să nu conversam mai serios, având în minte un cadru ceresc, despre darurile lui Dumnezeu în natură? El a făcut toate aceste lucruri şi le-a destinat ca noi să-L vedem pe Dumnezeu în lucrurile create de El. Aceste lucruri trebuie să-L păstreze pe Dumnezeu în memoria noastră şi să înalţe inimile noastre de la lucrurile senzuale şi să le strângă în legături de iubire şi mulţumire față de Creatorul nostru. (MS., pg. 62, 1886).