Un prieten al celor fără prieteni

„Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci, sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.” (Proverbele 27:9).

Noi trebuie să avem dragostea lui Hristos în inimă la un astfel de nivel încât interesul nostru pentru alţii să fie sincer şi nepărtinitor. Afecţiunile noastre trebuie să ia o largă dezvoltare şi să nu se aşeze doar asupra câtorva care ne flatează prin încrederi deosebite. Tendinţa unor astfel de prieteni este de a ne face să neglijăm pe acei care au o mai mare nevoie de dragoste decât acei asupra cărora ne revărsăm atenţia.

Noi nu trebuie să restrângem cercul de prieteni la câţiva favoriţi din cauză că ei ne flatează şi ne răsfaţă prin pretinsa lor afecţiune. Atenţia părtinitoare pe care atât de des o acordăm sau o primim, nu lucrează spre cel mai înalt bine al celor ce vor să slujească lui Dumnezeu. Unul inspiră celuilalt tărie iar lauda, flatarea şi afecţiunea pe care unul o primeşte de la celălalt, suplineşte locul care ar trebui umplut de harul lui Dumnezeu şi astfel prietenii omeneşti abat afecţiunile de la Hristos… Confidenţii şi tovarăşii omeneşti, absorb dragostea şi încrederea care trebuie date doar lui Dumnezeu…

„În loc de a căuta să devii un favorit sau să flatezi pe cineva care poate fi bine privit, vezi dacă nu se găseşte un sărman copil, care să nu fie un favorit, căruia nu i se arată nicio amabilitate deosebită şi fă din acesta obiectul atenţiei tale neegoiste. Acei care sunt deosebit de atractivi nu vor simţi lipsa de prieteni; în timp ce acei care sunt mai puţin agreabili, în aparenţă, care sunt timizi şi se acomodează cu greu, pot avea trăsături alese de caracter şi ei sunt răscumpăraţi cu sângele lui Hristos. (YI. 25 mai 1893).

Sentimentele de nelinişte (îngrijorare), de nostalgie sau singurătate pot fi spre binele tău. Părintele tău ceresc vrea să te înveţe să găseşti în El, prietenia, dragostea şi consolarea care va satisface cele mai serioase dorinţe şi speranţe ale tale… Singura ta siguranţă şi fericire se găsesc în a face pe Hristos sfătuitorul tău permanent. În El poţi fi fericit dacă nu ai vreun alt prieten în lumea largă. (Letter 2b, 1874).