Partea mai bună

„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:41, 42).

Reproşul lui Hristos ajunge la multe Marte din zilele noastre. Ele pierd multă cunoştinţă spirituală şi divină care le-ar face înţelepte spre mântuire, datorită activităților lor fără astâmpăr, făcând atât de multe în lucrurile vremelnice pentru a revarsa bunăvoinţa lor asupra celor pe care îi iubesc. Dacă ele ar respecta simplitatea în toate pregătirile lor şi ar folosi ocaziile preţioase pentru a obţine o mai bună cunoşţintă asupra voinței lui Dumnezeu şi ar fi împlinitoare ale cuvintelor Lui, ele ar ocoli multă irascibilitate şi ar bea din Izvorul cel veşnic de viață…

Marta era atât de îngrijorată de toată onoarea ce se cuvenea să fie dată lui Hristos, încât în pregătirile sale zeloase pentru asigurarea hranei, ea a pierdut momentele de aur cele mai preţioase pentru a asculta instrucţiunile de pe buzele Sale divine. Maria a stat la picioarele Sale ca să prindă fiecare cuvânt. Ea a privit aceasta ca fiind de cea mai mare importanță. Atitudinea ei a ofensat-o pe Marta şi L-a întrebat pe Domnul Isus dacă nu-I pasă că ea serveşte singură, în timp ce Maria a ocolit aceste răspunderi…

Isus a spus: „Marto, Maria şi-a ales partea mai bună care niciodată nu i se va lua.” Care a fost partea mai bună? Aceea de a învăţa de la Isus, de a aprecia cuvintele Sale. Acordând atenţie cuvintelor care veneau de pe buzele Sale, ea îşi arăta iubirea față de Mântuitorul ei…

Orice cuvânt de pe buzele lui Isus era preţios. A fost o bucurie pentru El să vadă pe Maria apreciind instrucţiunile Sale. Cu cât mai des sunt ascultate Cuvintele lui Isus, cu atât mai adânc influenţează ele mintea, cu atât mai adânc sunt ele înţelese şi cu atât mai uşor şi mai desăvârşit sunt ele ascultate.

Acest spirit care este întotdeauna gata să facă mare paradă exterioară pentru prietenii noştri, este o înşelăciune a vrăjmaşului…

El (Hristos) cere de la urmaşii Săi – de la cei răscumpăraţi cu sângele Său – să părăsească toate nebuniile – slava deşartă şi corupţiile mânjite ale lumii, din vieţile lor. Lăsaţi ca impresia („Iată, Dumnezeu este aici”), să dea un caracter solemn fiecărei minţi şi să bucure fiecare suflet. (MS., pg. 42, 1890).