Singurele distracții sigure

„Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.” (Psalmii 36:8).

Duşmanul caută pe multe căi să abată minţile noastre de la studiul Cuvântului. El conduce pe mulţi să caute satisfacţii în distracţii şi plăceri care par de dorit inimii lor fireşti. Dar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu nu-şi caută fericirea în această lume; ei caută bucuriile dăinuitoare ale unui cămin în cetatea cea veşnică, unde locuieşte Hristos şi unde cei răscumpăraţi vor primi răsplata pentru ascultarea de cerinţele lui Dumnezeu. Aceştia nu doresc distracţiile ieftine şi trecătoare ale acestei vieţi, ci fericirea veşnică a cerului.

Dumnezeu a încredinţat bărbaţilor şi femeilor mari puteri – puteri pe care El le doreşte dedicate în serviciul Său; şi preţioasă este lumina care vine la fiecare care-şi foloseşte cu conştiinciozitate talentele pentru slava lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne străduim să avem minţile într-o astfel de stare în care să putem primi impresiile Duhului Sfânt. Dar acei care permit gândurile lor să se ocupe neîncetat de lucruri neserioase, nu pot primi o mai mare lumină. Mintea trebuie umplută de comoara cerească, de hrană care ne va face în stare să creştem spiritual, şi astfel să ne pregătească pentru cerul cel sfânt… Sunt multe căi prin care putem ajuta pe cei cu care ne întovărăşim dacă ne folosim minţile pentru aceasta. Dar mă umplu de tristeţe când văd făcute planuri pentru distracţii şi satisfacerea eului. Când acestea ocupă mintea, nu mai rămâne nicio ocazie pentru ca preţiosul adevăr al lui Dumnezeu să ia în stăpânire sufletul. Când văd pe acei a căror atenţie este dată distracţiilor lumii, cât de mult doresc ca ei să poată fi convertiţi. Atunci, în loc de a-şi dedica timpul şi energia pentru satisfacerea eului, ei vor vedea cum pot ajuta pe alţii. Ei vor găsi ocazii de a vorbi cuvinte care ar încuraja şi ar aduce lumină şi bucurie sufletelor care au nevoie de un astfel de ajutor. (MS., pg. 51, 1912).

Singura distracţie sigură este aceea care nu va alunga gândurile serioase şi religioase; singurele locuri de frecventat sunt acelea în care putem să luăm pe Isus cu noi. (RH. 6 noiembrie 1883).