Semnul legământului veșnic

„Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.” (Geneza 9:16).

Cu câtva timp în urmă am fost favorizaţi prin vederea celui mai măreţ curcubeu pe care l-am văzut vreodată. De multe ori am vizitat galerii de artă şi am admirat îndemânarea artiştilor în lucrări pe tema Marelui curcubeu al promisiunii lui Dumnezeu. Aici însă am văzut diferitele nuanţe: roşu aprins, purpuriu, albastru, verde, argintiu, auriu, toate frumos îmbinate de Marele Maestru. Privind acest măreţ tablou din ceruri eram fascinaţi. Cum ne uitam la acest curcubeu, semnul şi sigiliul promisiunii lui Dumnezeu către om, că furtuna mâniei Sale nu va mai pustii lumea noastră prin apele vreunui potop, am observat că şi alţi ochi în afară de cei mărginiţi, priveau această măreaţă privelişte. Îngerii se bucurau privind îndelung la acest semn al dragostei lui Dumnezeu faţă de om. Răscumpărătorul lumii se uită la el pentru că El a făcut curcubeul să apară în ceruri ca un semn al legământului Său cu oamenii. Curcubeul reprezintă dragostea lui Hristos care înconjoară lumea şi ajunge până în cerurile prea înalte, făcând legătura între om şi Dumnezeu, legând pământul cu cerul.

Cum admirăm priveliştea încântătoare, putem fi bucuroşi în Dumnezeu, asiguraţi că El însuşi se uită la acest semn al legământului Său şi-şi aduce aminte de copiii pământeşti cărora le-a fost dat. Tulburările, încercările, primejdiile nu îi sunt ascunse. Putem să ne bucurăm în speranţă pentru că curcubeul legământului lui Dumnezeu este asupra noastră. El nu va uita niciodată să se îngrijească de copiii Săi. Cât de dificil este pentru mintea mărginită să-şi dea seama de dragostea şi îngrijirea deosebită a lui Dumnezeu, de bunăvoinţa Sa neîntrecută când a spus: „Eu Mă voi uita la curcubeu în nor şi-Mi voi aduce aminte de tine.”

O, cât de uşor este pentru noi să uităm pe Dumnezeu în timp ce El nu ne uită nicicând pe noi; ne cercetează în fiecare oră cu mila Sa. (RH.26 februarie 1880).