Pregătirea necesară pentru cer

„Dar El ştie ce cale am urmat; şi dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10).

Domnul va lucra pentru acei ce-şi pun încrederea în El. Biruinţe preţioase vor fi câştigate de cei credincioşi. Vor învăţa lecţii preţioase. Vor realiza experienţe preţioase care vor fi de mare folos în timp de încercare şi ispitire. Cei care vor da toată slava lui Dumnezeu, fără a-şi lua niciun credit, vor primi din ce în ce mai multe binecuvântări. Dumnezeu va fi preamărit de acei care-L onorează în mijlocul oamenilor; încercarea care a fost trecută cu răbdare, proba care a fost întâmpinată cu credincioşie, îi vor dovedi vrednici de a li se încredinţa responsabilităţile şi Dumnezeu îi va face lucrători capabili de a prezenta voia Sa.

Conflictele pământeşti, în providenţa lui Dumnezeu, asigură chiar pregătirea necesară pentru dezvoltarea de caracter potrivită pentru curţile cerului. Noi trebuie să devenim membri ai familiei împărăteşti, fii ai lui Dumnezeu. Şi „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” şi se supun voinţei Sale.

Dumnezeul nostru este un ajutor, întotdeauna prezent la timp de nevoie. El este în permanenţă informat despre cele mai secrete gânduri ale inimilor noastre, despre toate intenţiile şi scopurile sufletelor noastre. Când suntem în dilemă, chiar înainte de a-I prezenta Lui suferinţa noastră, El va pregăti scăparea noastră. Necazul nostru nu este nebăgat în seamă. El ştie întotdeauna, mult mai bine decât noi, exact ceea ce este necesar pentru binele nostru şi El ne conduce, dacă noi alegem conducerea Sa; dacă putem să ne cântărim inimile şi să ne vedem necesităţile şi pericolele aşa cum Dumnezeu le vede. Dar fiinţele mărginite, rareori se cunosc pe ele însele. Ele nu înţeleg propria lor slăbiciune. Dumnezeu le cunoaşte mai bine decât se cunosc ele însele şi ştie cum să le conducă.

Dacă noi ne încredem în El şi-I încredinţăm Lui căile noastre, El ne va conduce paşii chiar pe acea cale care ne va duce la obţinerea trăsăturii de caracter care este în conformitate cu caracterul Părintelui nostru divin. (ST. 25 mai 1888).