Toate lucrurile lucrează împreună

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28).

Inima, predată disciplinării înţelepte a lui Dumnezeu, va avea încredere în orice activitate izvorâtă din providenţa Sa. Dacă Dumnezeu ar lăsa pe fiecare să facă ceea ce doreşte atunci ar fi cultivate îngâmfarea, mândria şi harul umilinţei n-ar mai fi preţuit în inimă. Cultivarea adevărului este posibilă numai pentru acei ce sunt cu adevărat umiliţi.

Lucrurile pe care am dori atât de mult să le facem, pot deveni realitate după ce Dumnezeu ne-a pregătit în şcoala experienţei; şi printre marile noastre binecuvântări se pot socoti şi lucrurile pe care nu am avut privilegiul să le facem, deoarece ele ar fi barat drumul spre înfăptuirea altora care ne-ar fi pregătit mai bine drumul pentru o muncă mai înaltă. Împlinirea cumpătată a datoriilor drepte ale vieţii, era esenţială pentru prevenirea strădaniei neroditoare, de a face acele lucrări pe care nu trebuia să le facem. Planurile făurite de noi, de multe ori cad, pe când cele pregătite de Dumnezeu pentru noi ar avea succes deplin. Oh, de abia în viaţa viitoare vom vedea încurcăturile şi explicaţia încurcăturilor şi misterelor vieţii, care au deranjat şi dezamăgit speranţeie noastre neîntemeiate. Vom vedea că rugăciunile şi speranţeie pentru anumite lucruri, care ne-au fost oprite, se vor număra printre cele mai mari binecuvântări. (Letter 2, 1889).

N-ar trebui să aşteptăm toată fericirea în această lume. Nori şi furtuni se vor aduna asupra noastră şi trebuie să fim pregătiţi să privim ţintă spre locul unde am văzut lumina ultima dată. Razele ei pot fi ascunse, dar ele există totuşi şi luminează în spatele norului. Partea noastră este de aştepta, a veghea, a ne ruga şi a crede. Vom preţui mult mai mult lumina Soarelui, după dispariţia norului. Vom preţui salvarea lui Dumnezeu dacă credem în El la fel în întuneric ca şi în lumină. (Letter 23, 1870).

Toate probele, toate încercările, toată pacea, toată siguranţa, sănătatea, speranţa, viaţa şi succesul sunt în mâinile lui Dumnezeu şi el poate să le conducă spre binele copiilor Săi. Este privilegiul nostru să fim rugători, să cerem orice şi totul de la Dumnezeu, supunând cerinţele noastre ascultării de scopurile Sale înţelepte şi de voinţa Sa nemărginită. (MS., pg. 1, 1867).