Giuvaer sau cremene

„În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, robul Meu – zice Domnul – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.” (Hagai 2:23).

Creştinii sunt giuvaerele lui Hristos. Ei trebuie să lumineze strălucitor pentru Hristos răspândind lumina dragostei Sale. Strălucirea lor depinde de şlefuirea pe care o primesc. Ei pot alege între a fi sau a nu fi şlefuiţi. Dar oricine doreşte cu seriozitate un loc în templul Domnului, trebuie să se supună procesului de şlefuire. Fără şlefuirea Domnului, ei nu pot reflecta mai multă lumină decât cremenea.

Hristos spune omului: „Tu eşti al Meu. Te-am cumpărat. Nu eşti decât o piatră dură, dar dacă te vei lăsa în mâinile Mele, Eu te voi şlefui şi strălucirea ta Îmi va onora Numele. Nimeni nu te va smulge din mâna Mea. Vei deveni comoara mea deosebită. În ziua încoronării Mele vei fi un giuvaer în coroana bucuriei Mele.”

Meşterul divin nu acordă mult timp materialului nepreţios. Numai giuvaere preţioase şlefuieşte El, în forma unui palat, înlăturând marginile dure. Acest proces este sever şi dificil; el răneşte mândria umană. Hristos taie adânc în experienţa pe care, omul, în mândria sa, o consideră completă şi îndepărtează măgulirea eului din caracter. El înlătură părţile de prisos punând piatra pe roata de polizor, presând-o bine, astfel ca duritatea să fie înlăturată. Ţinând apoi giuvaerul în lumină, Stăpânul vede chipul Său reflectându-se în el, şi-l hotărăşte vrednic de coroana Sa. „În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – … te voi lua şi te voi face ca pe o pecete, căci Eu te-am ales – zice Domnul oştirilor” (trad. engl.). Binecuvântată să fie experienţa, deşi severă, care dă o nouă valoare pietrei şi o face să strălucească cu raze vii. (4 CB., pg. 1177).

Dumnezeu nu va îngădui ca vreunul din slujitorii Săi devotaţi să fie singur în lupta vieţii şi să fie biruit. El păstrează ca giuvaere pe toţi acei a căror viaţă este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. (7 T., pg. 67).