Cuptorul suferinței

„Vai! căci ziua aceea este mare; niciuna n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ieremia 30:7).

Calea eliberării de sub păcat este calea crucificării eului şi a luptei cu puterile întunericului. Să nu se descurajeze nimeni de asprele încercări care trebuie să vină în necazul lui Iacov. Trebuie să lucrăm cu zel, nu pentru acel timp, ci pentru ziua de azi. Ceea ce vrem este să avem acum adevărul care este în Hristos şi o experienţă personală. În aceste ultime, preţioase ore de încercare, trebuie să câştigăm o adâncă şi vie experienţă. Trebuie să ne formăm astfel de caractere care ne vor asigura scăparea în timpul de necaz.

Timpul de necaz este cuptorul care trebuie să ne formeze după modelul lui Hristos, are scopul de a conduce pe poporul lui Dumnezeu la a renunţa la Satan şi ispiteie sale. Ultimul conflict, li-l va descoperi pe Satan în adevăratul său caracter, acela al unul tiran crud şi le va face un serviciu pe care nimic nu l-ar putea înlocui, şi anume acela de a dezrădăcina complet pe Satan din afecţiunile lor; pentru că a iubi şi a îngriji păcatul înseamnă a iubi şi preţui pe autorul său, duşmanul de fiecare zi al lui Hristos. Cand ei scuză păcatul şi se ţin de perversitate, lasă un loc lui Satan în afecţiunile lor, onorându-l. (RH. 12 august 1884).

Tot cerul este interesat de om şi doreşte salvarea sa. Acesta este marele scop al lui Dumnezeu în relaţiile sale cu oamenii. Oştile cereşti se miră mult că atât de puţini doresc să fie eliberaţi de legăturile influenţelor rele, că atât de puţini doresc să-şi exercite toate puterile în armonie cu Hristos, în marea activitate a eliberării lor. Dacă oamenii ar cunoaşte activităţile marelui înşelător pentru a-i ţine în amărăciunea invidiei şi-n legătura nedreptăţii, cu câtă convingere ar renunţa la activităţile întunericului, cât de atenţi ar fi să nu cadă în ispită, cât de atenţi ar remarca şi ar îndepărta orice defect care strică imaginea lui Dumnezeu în ei; cum ar da năvală de partea lui Isus şi ce implorări serioase s-ar ridica la cer pentru o umblare mai apropiată, mai liniştită, mai fericită cu Dumnezeu. (RH. 12 august 1884).