Credința trebuie să răzbată prin întristare

„Deşi mă omoară, eu totuşi voi nădăjdui în El… tot El va fi salvarea mea.” (Iov 13:15, 16 engl.).

Creştinul adevărat nu permite niciunui motiv uman să se interpună între sufletul său şi Dumnezeu…

Dacă tristeţea ne copleşeşte sufletul aceasta nu este o dovadă că Dumnezeu s-a schimbat. El este „acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13:8). Poţi fi sigur de harul lui Dumnezeu, atunci când simţi razele Soarelui Neprihănirii; dar când norii trec deasupra sufletului tău nu trebuie să te simţi părăsit. Credinţa ta trebuie să răzbată prin întristare. Ochiul tău trebuie să fie deschis şi tot trupul tău va fi plin de lumină. Bogăţiile harului lui Hristos trebuie păstrate în minte. Strânge ca pe nişte comori lecţiile pe care dragostea Sa ţi le asigură. Să fie credinţa ta ca a lui Iov, astfel ca să poţi declara: „Deşi mă omoară eu totuşi voi nădăjdui în El…

” Cele mai chinuitoare experienţe în viaţa creştină, pot fi cele mai binecuvântate. Providenţele speciale din orele de întunecime pot da curaj sufletului în atacurile viitoare ale lui Satan şi pot astfel pregăti pe servitorul lui Dumnezeu, încât să poată suporta cele mai înfocate încercări. Încercarea credinţei tale este mult mai preţioasă decât aurul. Trebuie să ai o încredere constantă în Dumnezeu, care să nu poată fi tulburată de ispiteie şi argumentele înşelătorului. Crede-L pe Domnul pe cuvânt. Trebuie să studiezi promisiunile şi să ţi le însuşeşti pe măsură ce ai nevoie de ele. „Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirca vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17).

Credinţa este aceea care familiarizează sufletul cu existenţa şi prezenţa lui Dumnezeu; şi când trăim cu ochii aţintiţi la gloria Sa, înţelegem din ce în ce mai mult frumuseţea caracterului Său. Sufletele noastre se întăresc în putere spirituală, respirând atmosfera cerului şi realizând că Dumnezeu este la dreapta noastră nu ne vom clătina. Trebuie să trăim ca în prezenţa Celui Nemărginit… Înţelepciunea divină va călăuzi paşii celor ce-şi pun încrederea în Domnul.

Dragostea divină îi va înconjura şi ei vor realiza prezenţa Mângâietorului, Duhul Sfânt. (RH. 8 septembrie 1910).