A urî păcatul

„Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea; de aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu undelemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarășii Tăi.” Evrei 1:9

Viaţa creştină abia a început, atunci când prin pocăinţă, păcătosul găseşte pace cu Dumnezeu prin sângele jertfei. ⁸⁰

Harul pe care Hristos îl sădeşte în suflet… inspiră omului duşmănie faţă de Satan. Fără acest har al pocăinţei şi această putere reînnoitoare, omul ar căuta să fie în captivitatea lui Satan; un sclav gata oricând a împlini ordinele lui. Dar noul principiu din suflet crează luptă acolo unde până acum era pace. Puterea pe care Hristos o împărtăşeşte, îl face pe om capabil de a rezista tiranului şi uzurpatorului. Oricine e văzut că urăşte păcatul în loc de a-l iubi, oricine rezistă şi supune acele pasiuni care-l stăpânesc, scoate în evindenţă faptul că e sub influenţa unui principiu care vine în întregime din cer. ⁸¹

Nu există conformare faţă de lume şi armonie cu Hristos. Învăţăturile şi obiceiurile lumeşti sărăcesc spiritualitatea din inimă şi viaţă. Conformarea cu lumea înseamnă asemănarea cu lumea în păstrarea modelului lumesc… Nici un om nu poate servi în acelaşi timp lumii şi lui Isus Hristos. Există un antagonism de neîmpăcat între Hristos şi lume. ⁸²

Cât de puţini sunt cei ce pot spune: „Eu sunt mort faţă de lume; viaţa pe care o trăiesc acum este prin credinţă în Fiul lui Dumnezeu… În timp ce acei din jurul nostru pot fi neroditori şi angajaţi în căutarea de plăceri şi nebunie, noi comunicăm cu cerul, de unde-L aşteptăm pe Mântuitorul; sufletul caută pe Dumnezeu pentru iertare şi pace, pentru neprihănire şi sfinţire adevărată. Conversaţia cu Dumnezeu şi contemplarea lucrurilor de sus transformă sufletul după chipul lui Hristos. ⁸³

Lăsaţi inima voastră să fie modelată şi înduplecată sub influenţa divină a Duhului lui Dumnezeu. N-ar trebui să vorbiţi atât de mult despre voi înşivă pentru că aceasta nu va întări pe nimeni… Vorbiţi despre Hristos şi lăsaţi eul să vă părăsească; lăsaţi-l să fie ascuns în Hristos.⁸⁴