Acceptați în Cel Prea Iubit

„Spre lauda slavei harului Său, prin care ne a acceptat în Cel Prea Iubit.” (Efeseni1:6 engl.)

Tatăl a dat toată cinstea Fiului Său, aşezându-L la dreapta Sa, mult deasupra oricărei domnii şi puteri. El şi-a exprimat marea Sa plăcere şi bucurie primindu-L pe Cel crucificat, încoronându-L cu glorie şi slavă. Şi toate favorurile pe care le-a arătat Fiului Său prin acceptarea marii ispăşiri, sunt arătate poporului Său. Cei ce şi-au unit interesele în dragoste, cu Hristos, sunt acceptaţi în Cel Prea Iubit. Ei au suferit cu Hristos în cea mai adâncă umilire a Sa şi glorificarea Sa este de mare importanţă pentru ei, pentru că sunt acceptaţi în El. Dumnezeu îi iubeşte aşa cum îşi iubeşte Fiul. Hristos, Emanuel, stă între Dumnezeu şi cel credincios, descoperind gloria lui Dumnezeu, aleşilor Săi şi acoperindu-le imperfecţiunile şi păcatele cu hainele nepătate a propriei Sale neprihăniri.” (6 CB. 1115).

„Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.” (Psalmii 147:11). Dar noi avem valoare în ochii Domnului numai prin valoarea jertfei adusă pentru noi. Noi suntem socotiţi ca prețioşi înaintea lui Dumnezeu pentru neprihănirea lui Hristos, care ni se atribuie. De dragul lui Hristos, el iartă pe cei ce se tem de El. El nu vede în el vina unui păcătos; El recunoaşte în ei asemănarea cu Fiul Său, în care ei cred. Numai în acest fel se poate ca Dumnezeu să aibă plăcere în oricare din noi: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1:12).

Cu atât mai mare satisfacţie şi plăcere are Domnul în poporul Său, cu cât vede mai perfect descoperit în ei, caracterul Fiului Său. Dumnezeu însuşi şi Universul ceresc se bucură de ei cântând pentru că Hristos nu a murit în zadar pentru ei. Păcătosul credincios este declarat nevinovat, în timp ce vina este pusă pe Isus Hristos. Neprihănirea lui Isus Hristos este socotită în contul datornicului şi în dreptul numelui său din cartea cerului este scris: „Iertat – Viaţă veşnică.” (MS., pg. 39, 1896).