Cum să vă mențineți integritatea!

„Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” (Romani 6:11, 12).

Unii privesc păcatul în totalitatea sa, ca pe o problemă atât de uşoară încât nu au nicio apărare împotriva tolerării şi consecinţelor sale…

Dacă credeţi pentru un moment că Dumnezeu va trata păcatul cu uşurinţă sau vă faceţi asigurări şi scuturi ca să continuaţi în a păcătui, gândindu-vă că sufletul nu va suferi nicio pedeapsă în urma aceasta, sunteţi sub o teribilă amăgire a lui Satan. Orice violare cu voia a dreptei legi a lui Iehova expune sufletul vostru la un deplin atac al lui Satan.

Când vă pierdeţi integritatea conştiinţei, sufletul vostru devine un câmp de luptă pentru Satan; aveţi îndoieli şi temeri suficiente pentru a vă paraliza puterea şi a vă duce la descurajare…

Aduceţi-vă aminte că ispita nu este păcat. Aduceţi-vă aminte că oricât de insuportabile ar fi împrejurările în care se poate găsi un om, nimic nu poate cu adevărat să-i slăbească sufletul, atât timp cât el nu cedează la ispită îşi păstrează propria integritate. Interesele voastre individuale, de cea mai mare importanţă sunt în propria voastră păstrare. Nimeni nu poate dăuna intereselor voastre fără consimţământul vostru. Toate legiunile lui Satan nu vă pot face niciun rău dacă nu vă deschideţi sufletul măiestriilor şi săgeţilor sale. Ruinarea voastră nu poate avea loc niciodată dacă voinţa voastră nu acceptă. Dacă nu există nicio dificultate a minţii în voi înşivă, toată murdăria din jurul vostru nu vă poate murdări sau infecta.

Viaţa veşnică, sau înseamnă totul pentru noi sau nu înseamnă nimic. Numai acei care manifestă un efort perseverent şi un zel neobosit cu dorinţă mare, proporţională cu valoarea obiectivului urmărit, vor câştiga viaţa care se evaluează cu viaţa lui Dumnezeu…

Avem exemplul lui Adam şi Eva în faţa noastră şi rezultatul călcării lor de lege trebuie să conducă pe fiecare dintre noi, a evita păcatul, a detesta păcatul ca pe cel mai odios lucru, şi a simţi în vederea suferinţelor pe care păcatul cu siguranţă le aduce; căci este mai bine a suferi pierderea tuturor lucrurilor decât de a ne depărta de cea mai mică dintre poruncile lui Dumnezeu. (Letter 14, 1885).