Dumnezeu şi cezarul

„Se cuvine să plătim bir Cezarului, sau nu?… Atunci El le-a zis: ‚Daţi dar, Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu’.” Luca 20:22, 25

Răspunsul lui Hristos a fost… un răspuns sincer la întrebare. Ţinând în mână banul roman pe care erau imprimate numele şi chipul Cezarului, El a declarat că, deoarece trăiau sub ocrotirea puterii romane, trebuiau să dea acelei puteri sprijinul impus, atât timp cât aceasta nu venea în conflict cu o datorie mai înaltă. Dar, deşi supuşi paşnici faţă de legile ţării, ei trebuiau să dea ascultare, în primul rând lui Dumnezeu. ¹⁰⁶

Noi trebuie să recunoaştem stăpânirile omeneşti ca pe o întocmire dumnezeiască şi să învăţăm ca o datorie sfântă supunerea faţă de ele – atât timp cât ele acţionează în cadrul legitim. Dar când pretenţiile lor vin în contrazicere cu pretenţiile lui Dumnezeu, atunci să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie recunoscut ca fiind mai presus de orice legislaţie omenească. Un „Aşa zice Domnul” nu trebuie dat la o parte printr-un „aşa zice statul.” Coroana lui Hristos trebuie înălţată mai presus de diadema suveranilor pământeşti. ¹⁰⁷

Înţelepciunea şi autoritatea legii divine sunt supreme… Cele zece precepte ale lui Iehova sunt temelia tuturor legilor drepte şi bune. Acei care iubesc poruncile lui Dumnezeu se vor conforma fiecărei legi bune pe pământ. ¹⁰⁸

Nu ni se cere să ne împotrivim autorităţilor… Trebuie să mergem înainte în numele lui Hristos şi să apărăm adevărurile încredinţate nouă. Atunci când oamenii ne interzic să facem această lucrare, putem spune împreună cu apostolii: „Judecaţi voi înşivă, dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu. Noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit” Faptele Apostolilor 4:19, 20. ¹⁰⁹

Împărăţia noastră nu este în această lume. Noi Îl aşteptăm pe Domnul nostru din ceruri să vină pe pământ… pentru a întemeia împărăţia Sa veşnică. ¹¹⁰