Împărțirea binecuvântărilor asemănată cu lumina soarelui

„Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5:45).

Eu văd o înţelepciune în toate lucrările lui Dumnezeu… Norii şi ploaia, cât şi razele luminoase ale soarelui au misiunea lor în binecuvântarea omului. Dumnezeul care guvernează natura ştie exact de ce avem nevoie şi intervine în mod direct, trimiţând binecuvântări asupra celor drepţi şi asupra celor nedrepţi. Sunt atât de reunoscătoare că minţile mărginite nu pot să dispună ordonarea acestor lucruri. Câte intenţii contradictorii s-ar scoate în evidenţă! (MS., pg. 54, 1886).

În înţelegerea omenească există o îngustime care dezonorează pe Dumnezeu. Acela care pretinde că Hristos este Mântuitorul său, să nu mutrească gândul că îndurările lui Dumnezeu se restrâng doar la el şi la cei câţiva, de care el este preocupat. Dragostea şi mila lui Dumnezeu sunt pentru fiecare. Să strângem dovezile divine ale manifestării favoarei Sale şi să-I aducem în schimb mulţumirile şi laudele noastre pentru bunătatea Sa care o revarsă asupra noastră, nu pentru a fi stocată ci pentru a fi împărţită şi altora… Dumnezeu aşteaptă ca toţi acei care se bucură de harul Său, să împartă acest dar cu aceeaşi generozitate cu care Hristos împarte îndurările Sale. Aşa cum soarele străluceşte asupra celor drepţi şi asupra celor nedrepţi, tot aşa Soarele Neprihănirii răsfrânge lumina către întreaga lume. (MS., pg. 31, 1911).

Binecuvântările lui Dumnezeu, ploile şi strălucirea soarelui, căldura şi răcoarea; orice binecuvântare naturală, este dată lumii. Exclusivismul nu trebuie menţinut de nimeni. „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8:12), a spus Hristos. Lumina este o binecuvântare, o binecuvântare universală careşi revarsă bogăţiile către o lume nemulţumitoare, păcătoasă şi coruptă. Domnul Isus a venit să dărâme orice zid al exclusivismului şi să deschidă fiecare uşă din pereţii templului în care tronează Dumnezeu, pentru ca orice ureche să poată auzi, orice ochi să poată vedea şi orice suflet însetat să poată bea, fără plată din apa vieţii. (MS., pg. 168,1898).

Dumnezeu împarte binecuvântările de-a lungul cărării noastre… Noi putem să plângem şi să gemem, să murmurăm şi să ne poticnim la fiecare pas, dacă aceasta alegem; sau putem strânge florile preţioase şi înmiresmate şi să ne bucurăm în Domnul pentru bunătatea Sa de a face atât de plăcută cărarea noastră spre cer. (Letter 27, 1886).