Gândul Zilei

În comuniunea cu Dumnezeu

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur, la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo.” (Matei 14:23)

Puterea lui Hristos stătea în rugăciune. (…) Se retrăgea în dumbrăvi sau în munți, iar lumea și orice altceva rămânea departe. Era singur cu Tatăl Său. Cu ardoare, Își revărsa cererile și Își încorda toată puterea sufletului Său pentru a prinde mâna Celui Infinit. Când încercări noi și mari I se iveau înainte, pleca pe furiș în singurătatea munților și petrecea întreaga noapte în rugăciune către Tatăl Său ceresc.

Întrucât Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile, dacă Îi imităm exemplul înălțând rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu ca, în numele Aceluia care niciodată nu a cedat în fața ispitelor lui Satana, să putem avea tăria de a rezista șiretlicurilor vicleanului vrăjmaș, nici noi nu vom fi învinși de el. (Youth’s Instructor, 1 aprilie 1873)

În mijlocul pericolelor acestor zile din urmă, singura siguranță a tinerilor stă în veghere și rugăciune continuă. Tânărul care își găsește bucuria în citirea Cuvântului lui Dumnezeu și în ceasul rugăciunii va fi mereu împrospătat de apele Izvorului vieții. Va atinge un nivel de excelență morală și un orizont de gândire pe care ceilalți nu-l pot concepe. Comuniunea cu Dumnezeu favorizează gândurile bune, aspirațiile nobile, percepțiile clare cu privire la adevăr și țintele înalte. Cei ce se leagă astfel de Dumnezeu sunt recunoscuți de El ca fiii și fiicele Lui. Ei tind în permanență tot mai sus, formându-și concepții clare despre Dumnezeu și despre veșnicie, până când Domnul îi face canale de lumină și înțelepciune către lume. (…) Puterea obținută prin rugăciunea către Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle noastre zilnice. (Youth’s Instructor, 18 august 1898)

În rugăciune este o putere extraordinară. Marele nostru adversar caută în permanență să țină sufletul tulburat departe de Dumnezeu. O rugăciune înălțată către Cer de cel mai umil dintre sfinți este mai de temut pentru Satana decât decretele cabinetelor sau ordinele regilor. (Signs of the Times, 27 octombrie 1881)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.