Iubirea de oameni, cea mai înaltă treaptă

„Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.” (Coloseni 3:14).

Următorul pas pe scară este iubirea de oameni. Adăugaţi la „dragostea de fraţi, iubirea de oameni”, aceasta înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru cuprinde întreaga datorie a omului. Fară dragostea de fraţi nu putem manifesta dragostea faţă de Dumnezeu sau faţă de aproapele nostru.

Ultimul pas pe scară face ca voinţa să primească un nou salt în activitate. Hristos oferă o dragoste ce întrece cunoştinţa. Această dragoste, nu este ceva ţinut departe de viaţa noastră, ci ea pune stăpânire pe întreaga noastră fiinţă. Cerul spre care se urcă creştinul, va fi obţinut numai de acei care posedă acest ultim har. Aceasta este o nouă afecţiune ce cuprinde sufletul. Cele vechi s-au dus. Dragostea este cea mai mare putere de control. Când dragostea conduce, ea cuprinde toate facultăţile minţii şi ale spiritului. Dragostea de Dumnezeu şi iubirea de oameni dă calitatea de a fi primiţi în cer.

Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu mai mult ca orice şi să calce vreuna din poruncile Sale. Inima înmuiată şi supusă de frumuseţea caracterului lui Hristos, înfrânată de conducerea curată şi impunătoare pe care El o exercită, va pune în practică ceea ce învaţă despre dragoste şi va urma pe Isus, înainte, în supunere umilă. Puterea vie a credinţei se va manifesta în fapte de iubire.

Ce dovadă avem noi că posedăm dragostea curată, fară nicio umbră? Dumnezeu a fixat un etalon – poruncile Sale. „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte” (Ioan 14:21). Cuvintele lui Dumnezeu trebuie să aibă un loc stabil în inimile noastre. Noi trebuie să ne iubim fraţii aşa cum Hristos ne-a iubit pe noi. Trebuie să fim răbdători şi amabili şi, totuşi, lipseşte ceva – trebuie să iubim. Hristos spune că trebuie să iertăm pe cei ce ne greşesc chiar şi de şaptezeci de ori câte şapte. Cui i s-a iertat mult, inima iubeşte mult. Dragostea este o plantă gingaşă. Ea are nevoie de îngrijire constantă, altfel se va usca şi va muri.

Noi trebuie să avem toate aceste daruri. Trebuie să urcăm scara pe toată lungimea ei. (MS., pg. 13, 1884).