Nu lăsați loc la ispită

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El şi copiii lui au un loc de adăpost la El.” (Proverbele 14:26).

Dumnezeu cere ca noi să ne mărturisim păcatele şi să ne umilim inimile înaintea Lui, dar în acelaşi timp trebuie să avem încredere în El, ca într-un Tată gingaş, care nu va părăsi pe cei ce se încred în El. Noi nu realizăm cât de mulţi dintre noi umblă prin vedere şi nu prin credinţă. Noi credem lucrurile ce le vedem, dar nu apreciem preţioasele făgăduinţe făcute pentru noi în cuvântul Său. Şi totuşi nu putem dezonora pe Dumnezeu cu nimic mai mult decât dovedind neîncredere în ceea ce spune El. (RH. 8 aprilie 1884).

Să nu admitem nici măcar pentru un moment ca minţile noastre să f ie în armonie cu ispiteie lui Satan. Depărtaţi-vă de ele ca şi cum v-aţi depărta chiar de duşman. Activitatea lui Satan este de a descuraja sufletul. Lucrarea lui Hristos este de a insufla inimii, credinţă în speranţă. Satan caută a ne zdruncina încrederea. El ne spune că speranţeie noastre sunt clădite pe premize false şi nu pe cuvântul sigur şi neschimbător al Aceluia care nu poate să mintă. (MS., pg. 31, 1911).

Când el (Satan) ne sugerează îndoieli, cum ar fi aceea că nu suntem cu adevărat poporul călăuzit de Dumnezeu, pe care El îl pregăteşte prin probe şi încercări să stea în marea zi, fiţi gata să întâmpinaţi insinuările lui, prezentând dovezile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, că aceasta este rămăşiţa poporului, care păstrează poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (RH. 8 aprilie 1884).

Veniţi să ne încredem în Dumnezeu, cu umilinţă pe deplin şi fără egoism. Noi suntem copilaşii Lui şi astfel Dumnezeu se ocupă de noi. Când ne apropiem de El, ne fereşte cu îndurare de atacurile duşmanului. El nu va înşela pe niciunul din cei ce se încred în El, aşa cum un copil se încrede în părinţii lui. El vede sufletele umilite şi încrezătoare, apropiindu-se de El şi cu dragoste şi compătimire se apropie de ele şi înalţă un stindard contra inamicului. „Nu te atinge de ei”, spune El „căci ei sunt ai Mei, I-am săpat pe mâinile Mele.” El îi învaţă să exercite o credinţă puternică în puterea Sa de a lucra pentru El. Cu siguranţă ei spun: „Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4). (Letter 5, 1903).