Deasupra negurii de îndoială

„ Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!” (Psalmii 31:24).

Chiar creştinii cu o îndelungată experienţă sunt adesea asaltaţi de cele mai teribile îndoieli şi şovăieli… Nu trebuie să consideraţi că din cauza acestor ispite cazul vostru este fără speranţă… Nădăjduiţi în Dumnezeu. Încredeţi-vă în El şi odihniţi-vă în promisiunile Sale. (Letter 52, 1888).

Când diavolul vine cu necredinţa şi îndoiala sa, închideţi-vă uşa inimii, închideţi-vă ochii pentru ca să nu vă opriţi sub umbra sa diavolească. Ridicaţi-i în sus unde puteţi privi lucrurile veşnice şi veţi avea tărie în f iecare clipă. Încercarea credinţei voastre este mult mai scumpă decât aurul… Ea vă face capabili să luptaţi în bătăliile Domnului…

Satan ia legătură cu oricine care doreşte să ia legătura cu el. Dacă el poate pune stăpânire pe acei care au avut o experienţă religioasă, face din ei cei mai eficienţi agenţi ai săi pentru a ajunge chiar la astfel de oameni şi să le cuprindă sufletul cu necredinţă. Nu vă puteţi permite să lăsaţi niciun dubiu să vă vină în minte. Nu faceţi pe placul diavolului plângându-vă despre teribilele poveri pe care le aveţi de purtat. De câte ori faceţi aceasta, Satan râde că sufletul său vă poate stăpâni şi că voi aţi pierdut din vedere pe Isus Hristos, Răscumpărătorul vostru…

Noi trebuie să-L vestim pe Cel ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Putem să ne odihnim în această lumină printr-o credinţă vie. Putem să ne bucurăm în această lumină, în fiecare zi, tot prin credinţă vie. Nu trebuie să discutăm despre îndoielile şi încercările noastre, deoarece ele devin mai mari cu fiecare ocazie în care vorbim despre ele. De fiecare dată când vorbim despre ele, Satan a câştigat victoria; dar când spunem: „Lui îmi voi încredinţa spre păstrare sufletul meu, ca unui martor credincios”, atunci mărturisim că ne-am predat lui Isus, fără nicio rezervă şi atunci Dumnezeu ne dă lumină şi bucurie în El. (MS., pg. 17, 1894).

Sufletul care iubeşte pe Dumnezeu se ridică deasupra negurii de îndoială; el câştigă o experienţă luminoasă, largă şi vie, devine umil şi asemenea lui Hristos. Sufletul său este predat lui Dumnezeu, ascuns cu Hristos în Dumnezeu! (7 CB., pg. 1907).